„Acestea au fost reacțiile după ce s-a produs o nouă numire în funcția de director general interimar al Televiziunii Române. Șocul, reacțiile au fost îndreptate spre persoană, dar nu aceea a fost miza principală. Pentru că, între noi fie vorba, ar fi greu, cel puțin comparativ, uitându-te la cine a ocupat înainte această poziție, să găsești pe cineva mai calificat, cu un CV profesional mai bogat, cu o experiență mai consistentă, apropo de poziția pe care urma să o ocupe. Din punctul acesta de vedere, sunt foarte puține lucruri de spus.
Alta a fost tensiunea, chiar dacă n-a fost exprimată de fiecare dată. Tensiunea majoră a apărut din discrepanța, din diferența de abordare între Președinția României față de AUR, Președintele României nici măcar nu concepe ca acest partid să susțină politic un nou guvern, darămite să se întâlnească cu el sincer și pentru discuții constructive, și faptul că o propunere a Partidului AUR s-a dovedit a fi câștigătoare pentru o instituție strategică pentru statul român, care este Televiziunea Română, televiziunea națională publică.
Asta a fost discrepanța majoră. Și toată lumea a simțit, chiar dacă n-a spus, că această numire, fie și interimară, este, poate, cea mai mare șubrezire a cordonului sanitar care s-a produs în România în lunile care au trecut. Cea mai mare punere în criză a acestui cordon sanitar.
Dacă asta s-a putut, numirea unui director general interimar de către o formațiune politică proscrisă, așa-zicând, unde vom ajunge?
Această temere este foarte importantă, pentru că, într-adevăr, ce s-a întâmplat ieri a fost cea mai importantă șubrezire a cordonului sanitar.
Vorbim despre televiziunea publică, o instituție strategică care, indiferent cum a funcționat până acum, rămâne strategică prin poziționarea pe care poate să o aibă și, mai ales, prin ceea ce ar putea să devină această instituție.
De aici trebuie să înceapă discuția. Și aici statul român și instituțiile care decid, instituțiile de putere, mai mult sau mai puțin exprimându-și direct această putere, trebuie să decidă pe ce direcție vor merge.
Cordonul sanitar așa a fost deja șubrezit. Nu aș compara alegerile din Germania cu numirea de la TVR, dar, în principiu, de dragul discuției, am putea să le așezăm la același nivel.
După victoria Alternative für Deutschland la alegerile regionale din Germania, prestigiosul The Economist, care nu poate fi bănuit în niciun caz de simpatie față de Alternative für Deutschland, în general de simpatie față de mișcarea suveranistă europeană, dimpotrivă, scrie un articol care se intitulează „Ce trebuie să facă Germania în fața acestui eveniment”.
Scorul de 44% pe care Alternative für Deutschland l-a obținut. Și una dintre măsurile pe care Germania trebuie să le ia, și citez aici, este reconsiderarea din partea CDU a rigidității Brandmauer-ului.
Brandmauer înseamnă, în Germania, zidul de foc, adică ceea ce noi numim cordon sanitar. Reconsiderarea zidului de foc, adică reconsiderarea cordonului sanitar.
Acesta este sfatul pe care The Economist îl transmite germanilor după ce s-a întâmplat electoral acolo. Foarte important.
Ce înseamnă reconsiderarea? Spune The Economist că nu trebuie ca CDU să accepte ca atare Alternative für Deutschland, dar trebuie să nu mai fie atât de rigidă în relația cu acest partid. Trebuie să accepte politicile moderate pe care acest partid le are sau, dacă vreți, acea dimensiune moderată a politicii Alternative für Deutschland, politicienii care exprimă aceste poziții mai degrabă acceptabile pentru CDU și așa mai departe.
Nu discută valoarea față de AfD, The Economist. Problema nu este aici. Problema este că The Economist le spune germanilor, CDU și domnului Merz, cancelarul Germaniei, că trebuie să schimbe poziția și rigiditatea față de cordonul sanitar.
Repet, un lucru foarte important.
Ce a înțeles The Economist? The Economist a înțeles că această luptă dusă până la capăt, a războiului tuturor împotriva tuturor, o luptă între alb și negru, o luptă care spune că cine câștigă puterea ia toată puterea și este liber să-și anihileze adversarii din opoziție, această luptă nu duce decât la distrugerea societății germane sau, dacă vreți, la crearea unei crize pe care o vor simți nu numai germanii, ci toți europenii.
The Economist îndeamnă la echilibru. The Economist spune că acest război al tuturor împotriva tuturor trebuie să se oprească.
Și cei care trebuie să facă acest pas și trebuie să aibă această înțelepciune, pentru că ei au generat acest război, sunt partidele de mainstream.
Încă o dată, un lucru foarte important.
Ce înțeleg partidele sau instituțiile de putere din România, căci o exprimă direct sau indirect? Instituții de putere se numesc, că e vorba de Președinție, că e vorba de partide, de Guvern și alte tipuri de instituții.
Ce ar trebui să înțeleagă? Ar trebui să înțeleagă că, dacă această numire la TVR s-a petrecut, de aici înainte asumarea care trebuie să fie făcută este de tipul sfatului pe care The Economist l-a dat: să învețe să discute cu opoziția, să nu continue războiul cu opoziția, pentru că, așa cum s-a întâmplat astăzi la TVR, mâine se va putea întâmpla altceva.
Ei nu mai pot să mențină cordonul sanitar sau zidul de foc, cum îi spun germanii, pentru că acesta se va șubrezi pe zi ce trece.
A început această șubrezire în Occident, evident că va continua și în România.
Înțelepciunea trebuie să fie cuvântul de ordine al instituțiilor de putere din România.
Haideți să ne așezăm la masa dialogului, să ne asumăm, cum ar trebui să fie, că partidele votate de români sunt toate egale, că, până la urmă, românii au dreptate și ceea ce votează ei trebuie să se întâmple și că evoluția politică de aici încolo trebuie să se bazeze pe această ipoteză.
Să se vină cu un premier în Parlament, acel premier să fie învestit sau acea candidatură să primească învestirea sau nu din partea Parlamentului și, orice s-ar întâmpla, lucrurile să continue după litera și spiritul Constituției.
Se vor întâmpla alegeri anticipate? Așa să fie. Pentru că așa spune democrația.
Și alegerile anticipate nu pot fi blocate doar pentru că un partid va câștiga alegerile. Alegerile anticipate trebuie să se petreacă, dacă așa spune Constituția, și, într-o democrație, conduc cei care primesc votul cetățenilor. Și punct.
Dacă nu vom înțelege asta și vom continua războiul tuturor împotriva tuturor, se va transforma în războiul clasei politice de mainstream și al celor care țin puterea de astăzi împotriva democrației.
Asta este miza, de fapt, în România.
Și asta trebuie să înțeleagă cei care conduc România astăzi, asta trebuie să înțeleagă, așa cum cei de la The Economist au înțeles că soluția pentru Germania este dialogul, și nu războiul tuturor împotriva tuturor”, a declarat Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte AUR.
Comments are closed