„Nicușor Dan ne spune astăzi, de la Catedrala Națională, că România are nevoie de „un naționalism sănătos”, că „nu venim de nicăieri”, că trebuie să fim mândri de cei care au luptat pentru această țară și îi ceartă pe „fariseii” și „demagogii” care s-ar cățăra pe trecutul național. Frumoase cuvinte.
Numai că, în urmă cu puțin peste o lună, chiar la Palatul Cotroceni, Grupul de Reflecție Strategică „România în UE”, constituit pe lângă Administrația Prezidențială și ale cărui lucrări sunt urmărite personal de președinte, prezenta un raport în care discursul suveranist era pus sub semnul populismului, „exaltarea naționalistă” era prezentată drept generatoare de extremism, identitatea românilor era pusă sub un semn de întrebare, iar soluția oferită românilor era un „patriotism civic” atent încadrat în valorile europene. Atunci naționalismul trebuia disecat de experți și delimitat cu grijă. Astăzi, când vorbește în fața a mii de tineri ortodocși, Nicușor Dan descoperă brusc că România are nevoie tocmai de naționalism.
Aici începe ipocrizia. Nu poți să construiești luni întregi o delimitare politică față de suveranism, iar apoi să îmbraci exact vocabularul pe care l-ai privit cu suspiciune doar pentru că ai în față un public conservator.
Nicușor Dan vorbește despre „demagogii” care se cațără pe simbolurile trecutului, dar riscă să ofere chiar el cea mai bună demonstrație a fenomenului: patriotismul folosit ca decor și adaptat audienței. Iubirea de țară nu este o formulă de discurs pe care o scoți din sertar la Catedrala Națională și o înlocuiești cu limbajul tehnocratic al „patriotismului civic” când te întorci la Cotroceni.
Poate că explicația este mai simplă. Nicușor Dan știe foarte bine că o parte importantă a societății românești rămâne atașată de credință, familie, istorie și identitate națională și încearcă să vorbească pe limba acestui electorat. Este dreptul lui. Dar românii au dreptul, la rândul lor, să întrebe care Nicușor Dan este cel autentic: președintele în jurul căruia se redactează rapoarte despre pericolele discursului suveranist sau politicianul care descoperă, în fața tinerilor ortodocși, că „nu venim de nicăieri” și că avem nevoie de naționalism? Diferența dintre patriotism și oportunism se vede tocmai atunci când aceleași valori sunt apărate și în fața unui public care nu aplaudă.
Nicușor Dan vorbește despre „farisei”. Poate că înainte să-i caute în societatea românească ar trebui să privească puțin mai atent spre propriul Palat Cotroceni. Naționalismul de fațadă rămâne naționalism de fațadă, chiar și atunci când este rostit de la tribuna Catedralei Naționale.
România nu are nevoie de politicieni care descoperă iubirea de țară atunci când le este electoral convenabil, ci de lideri care o demonstrează prin ceea ce fac pentru România, indiferent de publicul din fața lor”, a declarat deputatul AUR, Bogdan Velcescu.
Comments are closed