Petre PUŞCAŞU – Întrebare – Termoficarea Ploieștiului, ținută în funcțiune cu echipamente închiriate

Către: Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, domnului Cseke Attila-Zoltán, ministru

De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova

Subiectul întrebării: Termoficarea Ploieștiului, ținută în funcțiune cu echipamente închiriate

Domnule ministru,

Municipiul Ploiești produce energia termică pentru aproape întreaga populație racordată la sistemul centralizat folosind echipamente instalate în anii șaizeci, la CET Brazi.

Prin această întrebare parlamentară vreau să atrag atenția asupra faptului că, după fiecare avarie majoră, autoritățile locale au același comportament, iar consecințele se reflectă în cronologia comunicatelor operatorului municipal: întreruperi ale furnizării apei calde de consum înregistrate în februarie, martie, iunie de mai multe ori, iulie de mai multe ori și august ale acestui an, cu prelungiri ale lucrărilor de remediere, practic, vorbim de un serviciu public întrerupt în plină vară, nu în vârf de sarcină termică.

Soluția la care a fost împinsă administrația locală în această vară spune mai mult decât orice raport – operatorul a lansat o licitație pentru închirierea a două unități de cogenerare de 17 până la 20 de megawați fiecare, care trebuie livrate și puse în funcțiune în cel mult 120 de zile, cu un contract estimat la 123 de milioane de lei pe 60 de luni, adică aproximativ două milioane de lei pe lună. Motivul invocat este că achiziția nu ar permite punerea în funcțiune înainte de venirea iernii. În concluzie, un oraș de peste 180.000 de locuitori închiriază, pe cinci ani, capacitatea de producție a propriului sistem de termoficare, plătind chirie pentru echipamente care la finalul contractului nu îi vor aparține. Aceasta nu este o investiție, este o măsură de avarie transformată în cheltuială permanentă!

Situația se explică prin ceea ce nu s-a întâmplat înainte: Programul Termoficare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2019 și administrat de Ministerul Dezvoltării, se derulează în perioada 2019–2027 și are ca obiect chiar retehnologizarea surselor de producere a energiei termice. Prin acest program au fost alocate altor municipii sume considerabile pentru instalarea de echipamente noi de cogenerare, de exemplu peste 274 de milioane de lei pentru două proiecte la Iași, aprobate prin ordin de ministru în anul 2025, în timp ce Ploieștiul, care are cea mai veche sursă de producție dintre marile municipii cu sistem centralizat, nu apare în comunicarea publică a ministerului cu o finanțare comparabilă pentru retehnologizarea CET Brazi.

Există, domnule ministru, și o problemă de sustenabilitate a tarifului, care nu poate rămâne în sarcina exclusivă a bugetului local. Prețul facturat populației se menține la 350 de lei pe gigacalorie fără taxa pe valoarea adăugată pentru perioada 1 iulie 2026 – 30 aprilie 2027 numai prin subvenție locală, care acoperă diferența față de costul de producere, transport, distribuție și furnizare. Cu o sursă de producție care funcționează cu randamente de acum șase decenii și cu o rețea cu pierderi pe traseu, această diferență crește în fiecare an, iar în momentul în care bugetul local nu o mai poate acoperi, ajustarea se transferă direct în factura populației. Câtă vreme retehnologizarea sursei nu este finanțată, subvenția nu rezolvă problema, ci doar amână momentul în care aceasta devine vizibilă la nivelul consumatorului.

Programul Termoficare se încheie la 31 decembrie 2027, iar un proiect de retehnologizare a unei surse de cogenerare necesită documentație tehnico-economică, procedură de achiziție și execuție. Dacă Ploieștiul nu intră în program în cursul acestui an, orașul rămâne fără sursa de finanțare dedicată exact acestei categorii de investiții, iar alternativa este fie continuarea închirierii cu bani publici, fie deconectarea progresivă a consumatorilor și trecerea la centrale individuale de apartament, cu efecte asupra calității aerului într-un municipiu care are deja probleme de poluare industrială.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

Ce sume au fost alocate municipiului Ploiești prin Programul Termoficare în perioada 2019–2026, pe fiecare obiectiv de investiții, cu precizarea sumelor contractate și a celor decontate?
Câte solicitări de finanțare a depus municipiul Ploiești în cadrul acestui program, care au fost aprobate, care au fost respinse și pentru ce motive?
A fost depusă la minister o solicitare de finanțare pentru retehnologizarea sursei de producție de la CET Brazi? Dacă da, în ce stadiu se află. Dacă nu, ce condiții trebuie îndeplinite pentru depunerea ei și mai este posibilă încadrarea în termenul de finalizare a programului?
Cum se compară alocarea acordată Ploieștiului cu alocările acordate celorlalte municipii cu sisteme centralizate de alimentare cu energie termică, exprimată atât în valoare absolută, cât și pe locuitor racordat, și ce criterii au determinat această repartizare?
Ce sume rămân disponibile în Programul Termoficare până la 31 decembrie 2027 și ce se întâmplă cu proiectele care nu pot fi finalizate până la această dată?
Ce evaluare a făcut Ministerul Energiei privind starea tehnică a capacităților de cogenerare care alimentează sistemele centralizate din marile municipii și în ce categorie de risc este încadrată sursa care alimentează Ploieștiul?
De ce nu a fost inclusă retehnologizarea acestei surse în Planul Național de Redresare și Reziliență sau în proiectele finanțate din Fondul pentru Modernizare, în condițiile în care ambele instrumente au finanțat capacități de cogenerare de înaltă eficiență în alte localități?
Care sunt pierderile de energie termică pe rețeaua de transport și distribuție din municipiul Ploiești, exprimate procentual, și ce finanțare a primit reabilitarea rețelei prin programele naționale?
Consideră ministerele că închirierea capacității de producție pe o perioadă de cinci ani, cu o chirie de aproximativ două milioane de lei pe lună, reprezintă o utilizare eficientă a fondurilor publice, în raport cu costul unei achiziții și cu valoarea rămasă a echipamentului la finalul contractului?
Ce mecanism de sprijin este prevăzut pentru unitățile administrativ-teritoriale care nu mai pot susține din buget local diferența dintre costul de producere a energiei termice și prețul facturat populației?
Există o strategie națională pentru sistemele centralizate de alimentare cu energie termică rămase fără sursă de producție modernizată, cu termene și surse de finanțare identificate, sau decizia de a menține ori a abandona aceste sisteme este lăsată integral autorităților locale?