Ramona Ioana Bruynseels (deputat AUR): „Nu accept ca securitatea națională să devină un pretext pentru îndatorarea României pe generații prin finanțarea industriei altor state în locul celei românești și în timp ce capacitățile noastre sunt lăsate pe margine”

Deputatul AUR Ramona Ioana Bruynseels atrage atenția că organizarea la București a Congresului Internațional al Rezerviștilor NATO reprezintă o oportunitate importantă pentru România de a demonstra că tratează cu seriozitate domeniul apărării și rolul rezervei militare. Totuși, aceasta susține că imaginea proiectată în cadrul evenimentului contrastează puternic cu realitatea din țară, unde rezerviștii români se confruntă de ani de zile cu probleme legate de statut, drepturi, pensii, pregătire și capacitatea de mobilizare, fără ca acestea să beneficieze de soluții reale din partea autorităților.

„România găzduiește zilele acestea, la București, un congres internațional al rezerviștilor NATO. Ceremonii, discursuri, fotografii oficiale și peste 500 de participanți din 29 de state.

Deși este o ocazie extraordinară să arătăm că suntem serioși și că vrem să devenim un exemplu din acest punct de vedere, din nefericire, a ajuns profund nepotrivit ca România să încerce să se prezinte drept un centru al rezerviștilor NATO, în timp ce propriile organizații critice sunt ignorate, iar problemele concrete ale rezerviștilor români statutul juridic, drepturile, pensiile, pregătirea și capacitatea de mobilizare sunt împinse în afara dezbaterii.

Care este, în realitate, situația rezervei militare a României?

După 1990, Armata Română a fost redusă sistematic. Mii de militari profesioniști au fost disponibilizați. Serviciul militar obligatoriu a fost suspendat, iar statul nu a reușit să construiască în locul acestuia o rezervă voluntară suficient de numeroasă, bine pregătită și motivată.

La congresul organizat acum la București vedem rezerviști străini tineri, activi și bine integrați în structurile de apărare ale statelor lor. România se prezintă însă cu o rezervă îmbătrânită, redusă și tratată de prea multe ori ca o povară.

Atacul sistematic asupra drepturilor militarilor s-a accentuat în perioada 2009–2010, când au fost restricționate drepturi, iar pensiile militare au fost recalculate. De atunci, militarii români au fost numiți „speciali”, transformați în ținte publice, umiliți și obligați să își apere în instanță drepturi recunoscute de lege.

Pensiile militare au fost folosite electoral, drepturile lor au fost modificate succesiv, iar oamenii care și-au pus viața în slujba statului au fost prezentați societății drept privilegiați.

Aceasta este recunoștința clasei politice care a condus România în ultimele decenii. Iar actuala putere pune astăzi și cireașa pe colivă: creșterea vârstei standard de pensionare până la 65 de ani riscă să reducă și mai mult rezerva profesionistă.

Un militar menținut în activitate până aproape de limita la care ar trebui să treacă în retragere nu mai formează acea rezervă de profesioniști încă tineri, instruiți și disponibili pentru mobilizare, de care România are nevoie.

Nu stăm bine nici în privința tehnicii militare, rămasă mult în urmă, în timp ce amenințările de la graniță se modifică de la o lună la alta, iar liderii europeni și români nu oferă semnale credibile că urmăresc încheierea războiului, ci continuă să îl finanțeze inclusiv din banii românilor.

Iar programul SAFE este prezentat drept salvarea Armatei, deși presupune împrumuturi pe care le vor plăti românii și achiziții asupra cărora persistă întrebări serioase privind transparența și beneficiile reale pentru industria națională de apărare”, a declarat deputatul AUR, Ramona Ioana Bruynseels.