Adresată: Domnului Ilie-Gavril Bolojan, Prim-ministrul interimar a României,

În atenția:  Ministrului Interimar al  Sănătății, Domnului Cseke Attila Zoltan  Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Domnului Horațiu-Remus Moldovan                                 

De către doamna senator: Luminița PĂUCEAN-FERNANDES

Circumscripția electorală: nr. 34, Sibiu

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Obiectul întrebării:„Cardul național de sănătate: o soluție temporară transformată într-un eșec administrativ permanent?”

STIMATE DOMNULE PRIM-MINISTRU, INTERIMAR

În orice stat care își respectă cetățenii, documentele emise de autorități au o perioadă clară de valabilitate și sunt înlocuite la expirare prin proceduri previzibile și eficiente. În România, însă, milioane de cetățeni continuă să utilizeze carduri naționale de sănătate emise în urmă cu peste un deceniu, deși termenul de valabilitate înscris pe acestea este expirat de ani de zile. Ceea ce inițial a fost prezentat drept o măsură excepțională și temporară a devenit, în practică, o soluție permanentă prin care statul încearcă să acopere lipsa de planificare și incapacitatea de a gestiona un proces administrativ previzibil. Dacă autoritățile cunoșteau încă de la emiterea cardurilor perioada lor de valabilitate, este legitim să ne întrebăm de ce expirarea acestora a găsit sistemul nepregătit. Mai grav, efectele acestei situații se propagă în întregul sistem public de sănătate.

Cetățenii sunt puși în situația de a utiliza documente expirate, personalul medical și farmaciile sunt obligate să opereze într-un sistem menținut artificial în funcțiune, iar încrederea publicului în capacitatea statului de a implementa și administra proiecte de digitalizare este afectată. Astfel, o problemă care trebuia rezolvată printr-un proces administrativ normal s-a transformat într-un nou exemplu al modului în care statul român amână soluțiile și permanentizează provizoratul.

În acest context, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Cum explică Guvernul faptul că, după mai bine de zece ani de la emiterea primelor carduri naționale de sănătate, nu există nici astăzi un program complet de înlocuire a cardurilor ajunse la expirare?
2. Cine sunt persoanele și instituțiile care au avut responsabilitatea planificării ciclului de înlocuire a cardurilor și care este evaluarea Guvernului privind modul în care acestea și-au îndeplinit atribuțiile?
3. Câte carduri de sănătate utilizate în prezent au depășit termenul de valabilitate înscris pe suportul fizic și care este impactul financiar al menținerii acestora în funcțiune prin măsuri administrative succesive?
4. Ce costuri au fost generate pentru stat de amânarea repetată a procesului de înlocuire a cardurilor și de menținerea unor soluții temporare în locul unei soluții definitive?
5. Există o analiză care să evalueze efectele acestei situații asupra încrederii cetățenilor în sistemul public de sănătate și asupra credibilității proiectelor de digitalizare finanțate din fonduri publice?
6. Consideră Guvernul că prelungirea repetată a valabilității unor documente expirate reprezintă o practică administrativă compatibilă cu principiile unei administrații moderne sau recunoaște că această situație este consecința directă a lipsei de planificare și a eșecului instituțiilor responsabile de a anticipa o problemă cunoscută de peste un deceniu?
7. Cine își asumă responsabilitatea pentru transformarea unei măsuri temporare într-o practică permanentă și ce măsuri concrete au fost dispuse pentru identificarea și sancționarea persoanelor sau structurilor care au contribuit la perpetuarea acestei situații?