Stimate doamană/domnule președinte, stimați colegi,
Încep această declarație cu o durere în glas și cu o rugăciune pentru sufletul copilului mort în mod tragic de foame într-un apartament din Galați. Îmi este greu să rostesc aceste cuvinte sunt o amestecătură de tristețe, furie, neputință și dezamăgire, pe care nu știu cum să le mai despart unele de altele.
În România anului 2026, copii mor de foame! Asta e realitatea crudă în care am ajuns. O țară care se vrea modernă, dezvoltată și membră a Uniunii Europene, în care copii se culcă flămânzi, sunt malnutriți și trăiesc într-o sărăcie extremă, iar în cel mai rău caz, copii mor de foame. Asta e realitatea în care trăim. Nu vreau să politizez nimic prin acest discurs, nu vreau să dau vina pe nimeni, chiar dacă aș putea, dar cu ce folos? Viața copilului nu se va mai întoarce niciodată. Un copil care nu a apucat nici să vorbească, nici să se joace, nici să se bucure prin ochii lui curioși și plini de viață, pentru că soarta a avut un alt destin cu el. Dumnezeu să-l aibă în paza Lui! Nu pot să-mi imaginez ce este în sufletul părinților!
Aș vrea doar să spun un singur lucru: nu vreau ca acest caz să fie mușamalizat sau trecut cu vederea de către autorități. Este momentul unui T-0, un moment de reflecție, un moment în care neglijența, nepăsarea, superficialitatea și demagogia din politica românească trebuie să se schimbe. Vorbim despre moartea unui copil, un copil de 2 ani! Mort de foame! Cu un părinte care a plecat de lângă el, la muncă în străinătate, ca să aducă pâine pe masa copilului său, pentru că România nu a putut să-i ofere un trai mai bun, pentru că nu a putut să-i ofere șansa de a-și crește copilul, de a fi lângă el atunci când avea cea mai mare nevoie. Și asta costă. A costat viața unui prunc. Asta e România, guvernată de atâta amar de timp de „oameni politici” și o spun cu ironie, de oameni care au contribuit, încet, zi de zi, lună de lună, an de an, la sărăcia acestei țări. Crize, inflație, recesiune, migrație, subdezvoltare, lipsă de management. Aș putea continua. Dar atât spun.
Voi, care ați adus țara în această situație, nu trebuie să vă enumăr, știți foarte bine cine sunteți și ce ați făcut, cu bună știință, cinic, doar pentru bunăstarea voastră și a clientelei voastre, într-un hedonism prost înțeles de voi. Pentru că la voi nu a existat niciodată altceva decât interesul vostru: nu țara, nu oamenii, nu copiii. Doar voi.
Închei prin a transmite sincere condoleanțe familiei și o sinceră părere de rău că țara nu l-a protejat. Acum, Dumnezeu îl va proteja.
Comments are closed