Adresată: Domnului Ilie-Gavril Bolojan, Prim-ministrul interimar al României
De către doamna senator: Luminița PĂUCEAN-FERNANDES
Circumscripția electorală: nr. 34, Sibiu
Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR
Obiectul interpelării: Combaterea pestei porcine africane – aproape un deceniu de responsabilitate fragmentată, lipsă de asumare și consecințele asupra fermierilor, securității alimentare și interesului național
STIMATE DOMNULE PRIM-MINISTRU
La aproape nouă ani de la apariția primului focar de pestă porcină africană în România, documentele oficiale transmise de instituțiile statului relevă o situație care ridică serioase semne de întrebare cu privire la eficiența măsurilor adoptate și la capacitatea administrației publice de a-și asuma responsabilitatea pentru rezultatele obținute. În tot acest interval, pesta porcină africană a generat pierderi economice importante, a afectat grav ferme comerciale și gospodării individuale, a redus capacitatea de producție a sectorului suin și a amplificat dependența României de importurile de carne de porc. Deși au fost constituite structuri de coordonare, grupuri de lucru, comitete și mecanisme administrative complexe, boala continuă să producă efecte economice și sociale semnificative. În schimb, nu există o asumare clară a responsabilității pentru rezultatele înregistrate și nici o evaluare publică a eficienței măsurilor aplicate. Situația este cu atât mai gravă cu cât sectorul creșterii porcinelor reprezintă un domeniu strategic pentru agricultura românească, pentru securitatea alimentară a populației și pentru protejarea interesului național. În condițiile în care România dispune de resurse agricole importante, menținerea unei dependențe crescute de importuri și incapacitatea de a controla eficient una dintre cele mai costisitoare boli care afectează zootehnia ridică întrebări legitime privind modul în care statul își protejează propriile capacități de producție și fermierii români. Din analiza răspunsurilor oficiale primite rezultă că instituțiile implicate descriu atribuții, proceduri și responsabilități parțiale, însă nu indică în mod clar cine răspunde pentru atingerea obiectivului final – controlul și eradicarea pestei porcine africane.
Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:
1. Consideră Guvernul României că menținerea pestei porcine africane pe teritoriul național, după aproape nouă ani, reprezintă dovada eficienței modelului instituțional actual sau dovada unui eșec administrativ sistemic?
2. Care sunt obiectivele concrete, măsurabile și asumate oficial de Guvern pentru perioada 2026–2030 privind controlul și eradicarea pestei porcine africane și care este termenul estimat pentru atingerea acestora?
3. Cine răspunde, nominal și funcțional, pentru neatingerea obiectivelor asumate în combaterea pestei porcine africane și ce mecanisme de evaluare și sancționare există pentru persoanele aflate în funcții de conducere în cadrul instituțiilor implicate?
4. Cum explică Guvernul contradicția dintre existența Centrului Național de Combatere a Bolilor și a lanțului național de comandă invocat de instituțiile responsabile și afirmațiile oficiale potrivit cărora nu există un mecanism operațional unic de coordonare a tuturor structurilor implicate?
5. Există un raport oficial care să evalueze performanța tuturor instituțiilor implicate în combaterea pestei porcine africane, să identifice deficiențele constatate și să prezinte măsurile dispuse pentru remedierea acestora? Dacă da, vă rog să îl transmiteți.
6. Intenționează Guvernul să reformeze actualul sistem prin introducerea unui mecanism de răspundere directă și evaluare pe rezultate pentru toate instituțiile implicate în combaterea pestei porcine africane? Dacă da, vă rog să precizați măsurile și calendarul de implementare.
Domnule prim-ministru,
După aproape un deceniu de la apariția pestei porcine africane, fermierii români continuă să suporte costurile unei crize care pare să nu aibă un responsabil clar. În timp ce exploatațiile sunt afectate, producția internă este diminuată, iar dependența de importuri crește, statul român continuă să prezinte proceduri și structuri administrative, fără a indica cine răspunde pentru rezultate. Consider că protejarea fermierilor români, a producției agroalimentare naționale și a securității alimentare, reprezintă o obligație fundamentală a statului și o componentă esențială a interesului național. În lipsa unor obiective clare, a unei răspunderi asumate și a unor consecințe pentru eșec, există riscul ca această situație să continue la nesfârșit, în detrimentul agriculturii românești și al economiei naționale.
Comments are closed