Iau cuvântul, astăzi, pentru a semnala acestei camere o ilegalitate flagrantă, documentată și necontestabilă, care se perpetuează de aproape doi ani în inima celui mai important minister de ordine publică din România — și pe care nimeni, până acum, nu a binevoit să o oprească.
Direcția de Ordine Publică este cea mai mare structură de specialitate din Poliția Română, cu peste 23.000 de polițiști. Acoperă ordinea publică urbană și rurală, poliția de proximitate, serviciul Delta Dunării, sistemele de pază, silvic și piscicol. Este, cu alte cuvinte, coloana vertebrală a ordinii publice în această țară. Și această structură este condusă, de aproape 22 de luni, fără un director numit prin concurs — în bătaie de joc față de lege, față de polițiști și față de cetățenii pe care aceștia îi protejează.
Cronologia acestei ilegalități este simplă și devastatoare. În august 2024, directorul numit prin concurs s-a pensionat. De atunci, postul a fost acoperit printr-un șir nesfârșit de împuterniciri și desemnări: o primă împuternicire de 6 luni, o a doua împuternicire de 6 luni — în care legea obliga explicit la organizarea concursului, obligație ignorată cu seninătate —, apoi o „desemnare” până când și acel ofițer s-a pensionat, apoi o nouă „desemnare” pentru altul, și în fine, din martie 2026, o nouă împuternicire de 3 luni. Un carusel al ilegalității, rotit cu calm și metodă, sub ochii ministrului Predoiu.
Temeiul legal nu lasă loc de interpretare. Articolul 27^16 alineatul (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului este explicit: împuternicirea se poate dispune pentru maximum 6 luni, prelungirea pentru încă maximum 6 luni este permisă doar cu condiția că în această perioadă sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului. Concursul nu a fost organizat. Obligația nu a fost îndeplinită. Legea a fost încălcată — nu o dată, nu două, ci sistematic, timp de aproape doi ani.
Domnilor colegi, în România există un cod penal. În acel cod penal există o infracțiune care se numește neglijență în serviciu. Se referă exact la situația în care un funcționar public nu îndeplinește un act la care era obligat prin lege, cauzând astfel o vătămare a intereselor publice. Ce altceva este refuzul conducerii Poliției Române de a organiza un concurs pe care legea îl impunea obligatoriu? Ce altceva este tolerarea acestei situații timp de 22 de luni de către Ministerul de Interne?
Și mai important: de ce? De ce refuză conducerea Poliției Române să organizeze un concurs transparent pentru cea mai mare direcție din structura sa? Cine beneficiază de faptul că o funcție de o asemenea importanță rămâne ocupată prin numiri discreționare, în loc să fie adjudecată prin competiție deschisă? Ce interese sunt protejate prin perpetuarea acestei ilegalități?
Noi, reprezentanții Alianței pentru Unitatea Românilor, avem un răspuns simplu la toate aceste întrebări: această situație nu este accidentală. Este consecința unui sistem în care funcțiile de conducere din structurile de stat sunt tratate ca monedă de schimb politic, în care concursul — adică meritocrația, transparența, legalitatea — este privit ca un obstacol incomod, nu ca o obligație. Este consecința unui minister condus de un om care a dovedit, în repetate rânduri, că legea se aplică altora, nu structurilor pe care le controlează.
Cerem ministrului Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, să dispună imediat organizarea concursului pentru funcția de director al Direcției de Ordine Publică. Cerem Inspectoratului General al Poliției Române să prezinte public numărul total al funcțiilor de conducere ocupate ilegal prin împuterniciri succesive cu depășirea termenelor legale. Și cerem Parchetului General să analizeze dacă faptele descrise constituie neglijență în serviciu sau abuz în serviciu, și să acționeze în consecință.
Cei 23.000 de polițiști din Direcția de Ordine Publică merită un director ales prin concurs, nu numit prin telefon! Și cetățenii României merită un Minister de Interne care respectă legile pe care este chemat să le aplice!
Comments are closed