Astăzi nu vorbesc despre statistici reci.
Vorbesc despre mii de români care primesc un diagnostic devastator și descoperă apoi că trebuie să lupte nu doar cu boala, ci și cu un sistem care îi abandonează.
Datele prezentate de Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer sunt un rechizitoriu devastator la adresa politicilor publice din sănătate.
România continuă să ocupe ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce privește prevenția, screeningul și accesul la tratamente oncologice inovatoare.
Pacienții români ajung să aștepte peste 1.000 de zile pentru acces la terapii moderne care în alte state europene sunt disponibile într-un interval incomparabil mai scurt.
Peste 1.000 de zile!
Aproape trei ani.
Trei ani în care cancerul nu așteaptă.
Trei ani în care boala avansează.
Trei ani în care familii întregi trăiesc între speranță și disperare.
În același timp, România continuă să înregistreze una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității evitabile din Uniunea Europeană.
Aceasta nu mai este doar o problemă medicală.
Este un eșec administrativ.
Este un eșec guvernamental.
Este un eșec al statului român.
În timp ce alte state investesc masiv în programe de screening, diagnostic molecular, biomarkeri și medicină personalizată, în România încă există zone întregi unde accesul la investigații esențiale este limitat sau întârziat.
Pacienții sunt plimbați între instituții.
Medicii sunt sufocați de birocrație.
Familiile sunt împinse către împrumuturi, donații și tratamente în străinătate.
Iar autoritățile vin periodic cu noi strategii, noi planuri și noi promisiuni.
Românii nu mai au nevoie de promisiuni.
Au nevoie de rezultate.
Au nevoie de termene clare.
Au nevoie de responsabilitate.
Ca vicepreședinte al Comisiei pentru Sănătate din Camera Deputaților, solicit public:
* prezentarea unui raport complet privind timpul real de acces la tratamentele oncologice inovatoare;
* accelerarea procesului de includere a terapiilor moderne pe listele de compensare;
* extinderea urgentă a programelor naționale de screening;
* acces rapid și uniform la testări genetice și biomarkeri;
* reducerea birocrației care întârzie accesul la tratament;
* publicarea periodică a indicatorilor de performanță privind diagnosticul și tratamentul cancerului.
Nu putem accepta ca locul unde te-ai născut să decidă dacă trăiești sau mori.
Nu putem accepta ca pacienții români să fie condamnați la așteptare în timp ce restul Europei avansează.
Nu putem accepta ca oamenii să plătească din viața lor prețul incompetenței administrative.
Cancerul nu așteaptă.
Pacienții nu mai pot aștepta.
Iar statul român nu mai are dreptul să amâne.
Comments are closed