„O parte din istoria județului Tulcea și a României riscă să fie pierdută definitiv, dacă Ministerul Culturii nu intervine urgent pentru clarificarea situației lucrărilor de dragare desfășurate în cadrul proiectului de modernizare a infrastructurii portuare din Sulina, finanțat din fonduri europene.
Este vorba despre trei epave din lemn, datate în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, descoperite în anul 2015 de arheologul Iulian Rusu în Bazinul Mare al Administrației Zonei Libere Sulina. Având în vedere valoarea deosebită a acestor nave pentru patrimoniul subacvatic tulcean și național, zona a fost vizată de o procedură de clasare ca sit arheologic, cu regim special de protecție culturală și arheologică. De anul trecut și până în prezent, în zonă se desfășoară lucrări de dragare, iar în spațiul public au apărut suspiciuni că bucăți dintr-una dintre epave ar fi fost deja afectate. În mod firesc, orice intervenție asupra fundului bazinului portuar, orice lucrare de dragare sau orice modificare a regimului juridic al sitului trebuia justificată, avizată și documentată în mod transparent.
Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. În urma solicitărilor formulate de domnul Iulian Rusu către Ministerul Culturii, răspunsul transmis de instituție ridică mai multe semne de întrebare decât clarificări. Pe de o parte, se recunoaște faptul că lucrările sunt situate într-o zonă cu relevanță arheologică subacvatică, iar pe de altă parte se susține că epavele semnalate nu ar fi fost identificate în aria lucrărilor.
Mai mult, se invocă faptul că o parte din situl arheologic ar fi fost declasată prin ordin al ministrului Culturii, pentru a permite continuarea lucrărilor, însă nu sunt explicate clar motivele, avizele, documentele tehnice și responsabilitățile instituționale care au stat la baza acestei decizii. Simpla afirmație că „nu s-a găsit nimic” nu poate fi suficientă într-o zonă vizată anterior ca sit arheologic.
În acest context, am formulat deja demersuri parlamentare către ministrul Culturii, prin care am solicitat transmiterea tuturor informațiilor clare, în ordine cronologică, privind avizele, procedurile de clasare, eventualele declasări sau modificări ale regimului juridic al sitului arheologic din Bazinul Mare portuar al Zonei Libere Sulina. De asemenea, am cerut comunicarea avizelor, rapoartelor și documentelor tehnice care au stat la baza continuării lucrărilor de dragare, precum și stabilirea instituțiilor și persoanelor care își asumă răspunderea administrativă, tehnică și juridică în cazul în care cele trei nave/epave sunt afectate, distruse sau acoperite în urma lucrărilor.
Ministerul trebuie să clarifice și contradicția dintre existența unei zone cu regim de protecție arheologică și afirmația potrivit căreia în zona verificată „nu s-a găsit nimic”.
În paralel, am formulat o întrebare și către directorul Administrației Zonei Libere Sulina, având în vedere declarația publică potrivit căreia s-au făcut studii și expertize, iar „în zona respectivă nu avem absolut niciun punct care să ne spună că avem vreo navă, vreo corabie”. Prin această întrebare, am solicitat o informare corectă și transparentă privind studiile și expertizele invocate, cine le-a realizat, când au fost efectuate și dacă au fost transmise instituțiilor competente.
Tulcea este unul dintre județele României cu cel mai bogat patrimoniu arheologic, însă prea multe obiective istorice rămân neprotejate, nevalorificate sau lăsate în uitare. Tocmai de aceea, Ministerul Culturii are obligația să trateze cu maximă seriozitate această situație și să intervină înainte ca distrugerea să devină ireversibilă.
Patrimoniul istoric al Tulcei nu poate fi sacrificat în tăcere, sub acoperirea unor răspunsuri generale și a unor proceduri neexplicate public. Modernizarea infrastructurii portuare este necesară, dar nu poate fi făcută cu prețul distrugerii unor mărturii istorice unice pentru România”, a declarat deputatul AUR, Elena Doboș.
Comments are closed