„Săptămâna aceasta a avut loc o conferință la Comisia pentru Învățământ din Senat, unde o elevă de clasa a V-a a avut curajul să ia cuvântul despre problemele pe care copiii noștri le trăiesc la școală și acasă. Probleme bine-cunoscute de toți foștii miniștri ai învățământului care, inexplicabil, le-au tratat caragialesc: „să se revizuiască, primesc! Dar să nu schimbe nimica.”
Și în timp ce acest copil vorbea despre presiunea pe care o resimt elevii, despre volumul mare de teme, critici și anxietate, ministrul Educației și Cercetării, Mihai Dimian, și-a aplecat privirea în telefon. Nu a avut nici curajul să-i răspundă elevei.
Adevărul este că funcția de ministru al Educației este una decorativă în statul român. Dacă despicăm firul în patru și privim rezultatele din ultimul an al celor care au preluat mandatul la minister, bilanțul este de-a dreptul consternant.
Rectorul Universității Babeș-Bolyai, Daniel David, a fost un ministru legat de mâini și de picioare, cu o performanță cel puțin mediocră și care a acceptat măsurile de austeritate ale Guvernului Bolojan care au lovit crunt în elevi, studenți și profesori. Demisia sa a fost un strop de onoare după o furtună care a răvășit sistemul de învățământ.
A urmat premierul Ilie Bolojan, care a preluat interimatul doar pentru a bifa funcția. Asta după ce aproape o lună nimeni nu și-a asumat funcția. Prezența sa a fost absentă, un oximoron. Nimeni nu avea o ușă deschisă la minister pentru a discuta despre bugetul care urma a fi adoptat pentru sistemul de învățământ de stat.
În cele din urmă, funcția a fost pasată vremelnic lui Mihai Dimian, al cărui mandat nu este clar. Nu știm ce obiective, programe, reforme și-a asumat și nici nu pare să-i pese ce va lăsa în urma sa. Altfel care ar fi fost motivul pentru care ministrul Mihai Dimian nu a avut interesul nici măcar să privească în ochi un copil care a spus ceea ce politicienii bagă sub preș?
Însă întrebarea care ar trebui să primească un răspuns este la ce folos mai avem un ministru al Educației în vremurile noastre dacă, cel puțin ultimii miniștri, s-au dovedit inutili, impasibili sau neputincioși în a-și pune amprenta acolo unde Spiru Haret a pus condeiul și înțelepciunea în reformele învățământului românesc?”, a declarat senatorul AUR, Cristina Dumitrescu.

Comments are closed