Mă simt profund revoltată! Și sunt revoltată nu doar ca demnitar, ci în primul rând ca mamă. Vă întreb direct, pe cei care aveți pâinea și cuțitul la guvernare: voi chiar știți cum s-a ajuns aici? Pe 13 mai, la școala din Maliuc, un perete întreg s-a prăbușit peste o clasă plină. Cincisprezece copii și învățătoarea lor au fost la un pas de moarte. Doar milostivirea lui Dumnezeu a făcut să nu avem astăzi doliu național! În timp ce micuții stăteau în bănci, constructorul venise cu utilaje grele și escava iresponsabil, direct la temelia clădirii vechi, ca să mai alipească o încăpere pentru niște toalete. Și nu au făcut-o în vacanță, cum mint acum unii ca să-și spele păcatele, ci în timpul orelor. Păi, în tot acest timp, doamna primar dădea autorizații și aviza lucrări fix în timpul programului, fără nicio măsură de siguranță!
Este pur și simplu strigător la cer ca, în timp ce copiii se aflau în bănci, la ore, constructorul să escaveze nestingherit chiar la temelia clădirii vechi! Cum a fost posibilă o asemenea inconștiență? Cum să pui utilajele grele pe fundația unei școli pline de copii, ca să mai alipești tu o încăpere cu zece grupuri sanitare. Ca mamă, mă pun în sufletul acelor părinți care au aflat că o bucată de zid era să le îngroape copiii… Câtă credibilitate să mai aibă românii în instituțiile de învățământ?
Noi ne trimitem copiii la școală cu inima împăcată, convinși că sunt în cel mai sigur loc cu putință, în timp ce autoritățile locale își bat joc de viețile lor. Mai mult, reacția doamnei primar Nicoleta Sevastian, de o ușurință stupefiantă, ne lasă pur și simplu mască. Să vii public după un asemenea dezastru și să spui, citez: „Bine că n-a lovit vreun copil”, admițând totodată că la un eventual cutremur consecințele ar fi fost dramatice… asta arată un cinism înfiorător! Păi, doamna primar, datoria dumneavoastră era să preveniți, nu să te bucuri la ruleta rusească jucată pe viața copiilor noștri! Este inadmisibil ca un ales local să trateze cu o asemenea lejeritate un pericol de moarte pe care chiar instituția pe care o conduce l-a patronat prin lipsă de supraveghere.
Dar știți de ce se întâmplă asta? Pentru că agenda dumneavoastră, a Guvernului și a domnului Președinte, pare să fie cu totul alta. În loc să alocați resurse serioase către educație și pentru siguranța elementară a copiilor noștri, prioritatea zero a devenit înarmarea excesivă de 16 miliarde de euro. Un împrumut pe care copii și nepoții noștri vor plăti timp de 45 de ani. Ne vorbiți de la tribunele internaționale, inclusiv domnul președinte, la finalul Summitului B9, despre cum „trebuie să dezvoltăm o bază industrială, militară, transatlantică solidă” și despre cum „este o oportunitate pentru a reafirma sprijinul nostru pentru Ucraina și Republica Moldova, pentru că de securitatea lor depinde securitatea noastră”.
Domnule Prim-ministru interimar, vă întreb direct, ca de la părinte la părinte: de securitatea copiilor din Delta Dunării, de viața lor de zi cu zi, cine se mai ocupă? Din acțiunile dumneavoastră se vede o realitate dureroasă, interesul pare să fie mai degrabă binele altor țări, în detrimentul siguranței copiilor noștri. Finanțăm strategii mari, dar ne cad pereții în cap.
Și nu e doar atât. Educația a fost mereu sacrificată. Să nu uităm cum ați comasat școli, cum ați redus orele ca să mai scădeți din salarii, domnule Bolojan. Asta e „România educată”? Copiii tulceni care trăiesc în zonele izolate fac kilometri întregi ca să ajungă la școală, iar primăriile, cum este cea din Maliuc, nu le mai oferă bani de transport, ridicând din umeri, dar au permis indirect avizarea unor construcții criminale. Ne-am lăsat copiii la mila lui Dumnezeu în timp ce voi faceți plecăciuni pe la summituri.
Comments are closed