Tragedia de la Bacău nu mai poate fi tratată ca un simplu incident medical. Ceea ce vedem astăzi este rezultatul unui lanț de decizii greșite, întârzieri și explicații contradictorii care ridică semne grave de întrebare asupra modului în care funcționează sistemul de urgență din România.
Un copil a murit în curtea școlii. Într-o situație critică, în care fiecare minut poate face diferența dintre viață și moarte, prima ambulanță trimisă nu avea medic. Este imposibil să acceptăm ideea că aceasta era intervenția adecvată pentru gravitatea cazului.
Dacă ancheta va confirma că existau resurse disponibile și că acestea nu au fost mobilizate la timp, atunci vorbim despre o eroare gravă care trebuie să atragă răspundere reală, nu doar explicații de circumstanță și declarații defensive.
Îi întreb pe cei care au guvernat România și îl întreb direct pe ministrul Sănătății: cum a ajuns un județ întreg să depindă, într-o situație critică, de un singur medic de gardă? Cum este posibil ca un sistem care ar trebui să salveze vieți să funcționeze la limita colapsului, iar o urgență majoră să depindă de resurse insuficiente și de improvizație?
Această tragedie depășește cazul unei singure intervenții. Ea arată starea unui sistem medical slăbit în ani de lipsă de personal, subfinanțare, proceduri neclare și decizii administrative care au împins serviciile de urgență la limită. Responsabilitatea nu poate ocoli Ministerul Sănătății și Guvernul, pentru că degradarea sistemului nu apare peste noapte și nu este fără consecințe.
Cer public transparență totală, publicarea cronologiei complete a intervenției și stabilirea exactă a responsabilităților, de la apelul inițial la 112 până la deciziile luate în teren.
Pentru moartea unui copil nu sunt suficiente scuzele și pasele de responsabilitate. România are nevoie de adevăr, de sancțiuni acolo unde există vină și de schimbări reale în modul în care sunt gestionate urgențele medicale.
Comments are closed