De la 1 aprilie 2026, Guvernul a decis să arunce România într-un nou experiment periculos: eliminarea plafonării prețurilor la gaze și abandonarea populației în fața unei piețe scăpate de sub control.
Ni se spune că aceasta este „normalitatea europeană”. În realitate, este normalitatea facturilor mai mari, a nesiguranței și a fricii pentru milioane de români.
Cine plătește această liberalizare? Nu miniștrii. Nu băieții deștepți din energie. Nu cei care iau deciziile din birouri luxoase.
Plătește pensionarul care tremură la iarnă în casă.
Plătește familia care deja își calculează fiecare leu până la salariu.
Plătește antreprenorul român sufocat de costuri și taxe.
Plătește industria românească, împinsă spre faliment.
Ni s-a promis predictibilitate. Ce avem astăzi? Haos. Lipsă de transparență. Lipsă de explicații. Lipsă totală de respect față de cetățeni.
Românii nu știu cât vor plăti la iarnă. Firmele nu știu dacă mai pot produce peste câteva luni. Economia nu știe încotro merge. Dar Guvernul merge înainte, orbit de incompetență și aroganță.
Mai grav, după ce au cheltuit miliarde din bani publici pe scheme prost gestionate, acum nota de plată este mutată din nou pe umerii cetățenilor.
Aceasta este metoda lor:
Privilegii pentru unii.
Sacrificii pentru ceilalți.
Propagandă pentru televiziuni.
Facturi pentru popor.
România are gaze. România are resurse. România are specialiști. Și totuși românii sunt tratați ca o colonie energetică, obligată să suporte prețuri dictate de alții și decizii luate împotriva interesului național.
Cer public:
– transparență totală privind stocurile de gaze;
– un plan clar pentru sezonul rece;
– protecție reală pentru consumatorii vulnerabili;
– sprijin concret pentru industria românească;
– o strategie energetică națională făcută pentru România, nu pentru grupuri de interese.
Energia nu este lux. Energia este nevoie vitală.
Când statul nu mai apără cetățeanul, statul devine complice la abuz.
Iar când guvernanții lasă românii în frig și sărăcie, nu mai vorbim despre reformă, ci despre trădare administrativă.
Costul incertitudinii nu îl plătesc miniștrii.
Îl plătesc românii.
Comments are closed