Tema cumulului pensiei cu salariul în sectorul public a fost readusă în prim-plan în mod repetat, de fiecare dată sub altă formă și fără o direcție clară – am văzut propuneri de interzicere totală, apoi variante cu limitări parțiale, urmate de excepții pentru anumite domenii, iar, în final, retrageri sau amânări invocând riscuri de neconstituționalitate ori blocaje în sectoare esențiale.
Din punctul meu de vedere, această succesiune de decizii nu mai poate fi explicată prin ajustări tehnice, ea indică o lipsă de coerență și de asumare în construcția unei politici publice care ar trebui să fie clară, stabilă și predictibilă.
Problema nu este existența cumulului în sine. Problema este lipsa unor criterii clare: cine poate cumula, în ce condiții, pentru cât timp și în baza căror justificări, iar în absența acestor delimitări, orice intervenție legislativă devine vulnerabilă juridic și discutabilă din punct de vedere al echității.
În același timp, statul transmite mesaje contradictorii: pe de o parte vorbește despre reducerea cheltuielilor și eliminarea privilegiilor, pe de altă parte menține sau reintroduce excepții fără criterii transparente – această ambiguitate afectează atât funcționarea instituțiilor, cât și încrederea cetățenilor.
Nu putem continua cu soluții succesive, construite sub presiunea momentului! O astfel de temă cere o abordare coerentă, bazată pe date, cu evaluare juridică solidă și cu un echilibru real între sustenabilitatea bugetară și nevoile sistemului public.
Comments are closed