„Ceea ce propune Guvernul, sub denumirea de „reformă a salarizării” nu este decât o formă sofisticată de a împovăra suplimentar educația, în dispreț față de lege, față de angajamentele asumate și, mai grav, față de însăși ideea de viitor.
Reacția federațiilor sindicale FSLI și FSE „Spiru Haret” reprezintă expresia unei realități pe care puterea refuză să o mai vadă. Educația este împinsă sistematic într-o zonă de subfinanțare cronică și de marginalizare instituțională.
Prin ignorarea explicită a prevederilor OUG nr. 57/2023, Guvernul nu doar că încalcă un cadru normativ în vigoare, ci transmite un mesaj periculos: legea devine opțională atunci când nu mai servește interesului politic de moment. Această abordare erodează însăși ideea de stat de drept și compromite orice pretenție de predictibilitate în politicile publice.
Plafonarea salariilor profesorilor sub niveluri deja negociate și asumate, inclusiv în raport cu profesii esențiale precum cea medicală, nu este o simplă ajustare bugetară. Este o decizie de ierarhizare socială, prin care educația este plasată deliberat într-un plan secund. Diferențele salariale consistente nu reflectă doar dezechilibre economice, ci o viziune politică profund greșită asupra rolului profesorului în societate.
În loc să elibereze sistemul educațional de poverile birocratice și de incoerențele legislative, autoritățile aleg să le amplifice. În loc să redea demnitatea profesiei didactice, o fragilizează. În loc să investească în elevi, investesc în amânări și justificări.
La fel de gravă este absența unei reacții din partea Președintelui României. Într-un moment în care educația traversează o criză structurală profundă, tăcerea nu mai poate fi interpretată ca prudență instituțională. Este o tăcere care validează, implicit, degradarea continuă a unui domeniu esențial.
Adevărul este simplu și incomod. Statul român nu mai îngreunează doar educația prin incompetență, ci o face prin decizii asumate. Iar costurile nu vor fi plătite astăzi, ci de generațiile care vor crește într-un sistem lipsit de stabilitate, respect și viziune.
Susținerea educației nu se declară, se demonstrează. Prin respectarea legii. Prin onorarea angajamentelor. Prin politici coerente care pun profesorul și elevul în centrul deciziei publice, nu la periferia ei.
Orice altă direcție nu este reformă. Este, fără echivoc, o formă de abandon”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.
Comments are closed