„M-ați întrebat, în ultima vreme, unii dintre dumneavoastră, ce se întâmplă cu suveranismul, cu conservatorismul în România, după ce Donald Trump și-a pierdut din avânt sau Viktor Orbán a ieșit din scenă.
Dincolo de faptul că am încercat să demonstrez, în ultimele mele, cred că vreo trei intervenții, că Viktor Orbán nu a fost învins nici de un progresist sau europenist, ci a fost învins de „un Viktor Orbán care l-a trădat”. Adică de unul „de-al lor”, care l-a învins pe Viktor Orbán tocmai pentru că și-a asumat foarte multe cereri, mai multe dintre prerogativele pe care le-a asumat Viktor Orbán, pe care Viktor Orbán nu le-a îndeplinit.
Revenind, ce se întâmplă când liderii intră în criză? Nu se întâmplă nimic, sau nu se întâmplă nimic foarte grav, pentru că liderii despre care vorbim, fie că este Donald Trump, fie că este Viktor Orbán, de la a doua parte a carierei sale politice, sunt, de fapt, lideri de reacție. Ei nu au generat acest fenomen, ei au reacționat la acest fenomen. Ei s-au exprimat în relație cu niște realități pe care oamenii le percepeau ca insuportabile.
Prin urmare, dacă liderii dispar, această stare de spirit nu dispare. Această stare de spirit, care a generat această contrareacție la nivel global, este, de fapt, reacția omului, a cetățeanului care simte acut că dispare sau intră în criză modului lui de viață.
Simțim cu toții, chiar dacă nu spunem explicit, că modul nostru de viață intră într-o criză majoră, într-un mod vertiginos, afectat de evoluții care sunt încurajate de anumite forțe politice pe care nu putem să le definim de fiecare dată foarte clar și cărora nu le putem pune o singură etichetă.
Sigur, vorbim despre sorosism, despre „lumea Soros” și am fost și noi întrebați ce înseamnă sorosismul, până la urmă, iar singura definiție sau singurul răspuns pe care îl vedem, cel puțin, este faimoasa replică a unui judecător american care a fost întrebat ce este pornografia și a răspuns: „Nu pot să o definesc, dar o recunosc când o văd.” Cam așa stau lucrurile și cu „sorosismul” și cu diversele „progresisme”.
Revenind, lumea aceasta de astăzi este periclitată și afectată din toate direcțiile, într-o accelerație pe care foarte mulți dintre noi nu mai putem să o controlăm. Fie că este vorba de migrație, fie că este vorba de deindustrializare, fie că este vorba de scădere masivă demografică — o scădere demografică ce își pune sub semnul întrebării existența ca și comunitate – sau anomia digitală, toți simțim că ceva se schimbă într-un mod în care modul nostru de viață chiar este amenințat.
Și provocările vor fi pentru toți, pentru că, dacă din cauza migrației muncitorii vor trebui să iasă în stradă să protesteze împotriva migranților care le iau slujbele, așa-numiții funcționari publici sau oamenii care lucrează cu cuvintele și calculatoarele vor trebui să iasă în stradă împotriva roboților sau a inteligenței artificiale care le vor lua slujbele!
Toți, în timp, indiferent de ce categorie socială fac parte, vor intra în criză. Toți, în timp, pentru că viteza este mai mare decât capacitatea noastră de adaptare.
Din punctul acesta de vedere, nu are legătură faptul că unii liderii pleacă cu starea de spirit generală. Ea nu pleacă nicăieri!
Până una-alta, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat nu în Ungaria, ci în MareaBritanie, au fost cei mai mulți cetățeni britanici arestați sau condamnați pentru că au postat pe rețelele sociale. Ce se întâmplă în Marea Britanie, de pildă, este un scandal din acest punct de vedere.
Nu în Ungaria, ci în Finlanda sau Islanda creștinii au probleme mari, inclusiv la nivel juridic, pentru că își exprimă opinii religioase, creștine, care vin în contradicție cu mainstream-ul, care vizează sexualitatea și căsătoria. În Islanda, de pildă, este invocat un document european despre care, între noi fie vorba, se discută un pic prea puțin în spațiul public, într-o țară cu majoritate masiv ortodoxă, inclusiv la nivelul BOR. Documentul este EU LGBTIQ+ Equality Strategy 2026–2030, adică strategia europeană care vizează egalitatea de gen pe perioada 2026–2030.
Această strategie, această doctrină, ca să zic așa, își face simțite consecințele, pentru că preoți catolici au fost acuzați că încalcă această prerogativă legislativă atunci când le spun celor care vin la biserică să se destăinuie, să se confeseze — pentru că au alte trăiri, au dureri sufletești, au suferințe inclusiv că sunt de altă orientare sexuală — că îi „ideologizează”. Deci preotul catolic, atunci când încearcă să convingă un credincios că nu a făcut bine atunci când și-a schimbat orientarea sexuală sau genul, intră sub incidența acestei legi.
Iar când vezi că în Olanda, de pildă, medicii psihiatri au dreptul să ucidă pur și simplu sau să execute tineri în suferință psihiatrică, adică să-i eutanasieze, sigur că simți că ceva merge prea departe în ceea ce privește relația ta cu viața, cu divinitatea sau chiar cu statutul tău uman.
Deci lucrurile acestea se întâmplă, ca să zic așa, văzând cu ochii, alături de noi și, sigur, această tensiune nu va dispărea. ȘI MAINSTREAMUL ȘTIE ASTA, DE ACEEA TOT „CLOCEȘTE” PARTIDE SUVERANISTE, SĂ PREIA EL ACEASTĂ STARE DE SPIRIT.
În sensul acesta, partidele suveraniste conservatoare din țările comunității sunt și partide de reacție la aspecte identitare sau culturale. Sunt partide de reacție la faptul că oamenii își resimt acut pierderea identității.
Este ceva în noi, se pare, mai adânc decât noi înșine, cum ne sugerează inclusiv Mircea Eliade – și puteți lua acest comentariu inclusiv ca un preambul la omagierea lui Mircea Eliade pe care o pregătim în Parlamentul României. Este ceva mai adânc decât noi înșine, ceva care se leagă, probabil, de datele noastre primordiale, de „nostalgia paradisului”, cum ar fi spus un alt intelectual român interbelic. Deci de ceva care nu poate să fie stârpit cu atâta ușurință.
Până una-alta, despre asta este vorba în această mișcare de protest. Reacția suveranistă este mai puternică și mai rezilientă inclusiv pentru că nu are în vedere doar simplele condiții economice. Sunt și ele acolo și sunt multe de corectat. Dar bătălia noastră, lupta noastră, este dincolo de aspectele strict materiale.
Bătălia noastră este și identitară și culturală și spirituală. De aceea nu se va opri nici măcar când anumiți lideri politici ies din scenă”, a declarat Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte AUR.
Comments are closed