Prezentată de către: Senator Barcari Dorina
Circumscripţia electorală: nr. 08 Brașov
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declaraţiei politice: Necesitatea politicilor de protecție socială pentru familiile din România
Stimați colegi,
Politicile pentru copii și părinți trebuie să fie o prioritate reală, nu doar declarativă.
De prea multe ori, în discursul public vorbim despre viitorul acestei țări, dar uităm că acest viitor se construiește zi de zi prin grija concretă față de copii și sprijinul autentic acordat familiilor.
România are nevoie de mai mult decât promisiuni.
Are nevoie de politici coerente, finanțate și aplicate consecvent.
Nu este suficient să afirmăm că susținem familiile, dacă părinții se confruntă în continuare cu lipsa locurilor în creșe și grădinițe, cu dificultăți în accesarea serviciilor medicale sau cu presiuni economice tot mai mari.
Copiii noștri merită șanse egale, indiferent de mediul din care provin.
Aceasta înseamnă investiții reale în educație timpurie, în programe de sprijin pentru copiii din medii vulnerabile și în servicii sociale care să funcționeze, nu doar să existe pe hârtie.
În același timp, părinții trebuie susținuți concret: prin politici de conciliere a vieții profesionale cu cea de familie, prin stimulente pentru întoarcerea în câmpul muncii și prin măsuri care să reducă povara financiară a creșterii copiilor.
Dacă vrem o societate sănătoasă și echilibrată, trebuie să începem prin a pune familia în centrul politicilor publice.
Nu declarativ, ci prin acțiuni clare, măsurabile și responsabile.
Este momentul să trecem de la vorbe la fapte.
Copiii și părinții nu mai pot aștepta!
Astăzi nu vorbim doar despre politici publice.
Vorbim despre viitorul națiunii române, vorbim despre copiii noștri și despre părinții care duc, zi de zi, greul acestei țări.
De ani de zile, auzim aceleași promisiuni frumoase despre sprijinirea familiei, în realitate, familiile românești sunt lăsate să se descurce singure, în timp ce statul devine tot mai absent acolo unde ar trebui să fie prezent.
Politicile pentru copii și părinți trebuie să fie o prioritate reală, nu doar declarativă, nu putem vorbi despre viitor, în timp ce natalitatea scade dramatic, iar milioane de români sunt nevoiți să plece din țară pentru a-și crește copiii în condiții decente.
Familia este temelia acestei națiuni, fără familii puternice, România nu are viitor, iar datoria noastră, ca parlamentari, este să apărăm această temelie, nu doar prin vorbe, ci prin fapte.
Avem nevoie de măsuri concrete: sprijin real pentru mame, alocații care să reflecte costurile actuale ale vieții, acces la educație și sănătate pentru fiecare copil român, indiferent dacă trăiește în mediul urban sau rural.
Nu este normal ca părinții să fie umiliți de birocrație, nu este normal ca tinerii să amâne întemeierea unei familii din cauza nesiguranței economice, nu este normal ca statul român să nu își protejeze propriii copii !
Trebuie să punem capăt ipocriziei politice, nu mai este timp pentru declarații sterile este timpul pentru acțiune, pentru responsabilitate și pentru respect față de poporul român.
România are nevoie de politici care să apere viața, familia și identitatea națională!
Dacă nu vom avea grijă de copiii noștri astăzi, nu vom mai avea o țară mâine!
Politicile pentru copii și părinți trebuie să fie o prioritate reală, nu doar declarativă, dar pentru a înțelege cu adevărat acest lucru, trebuie să privim problema în profunzimea ei socială, nu doar prin prisma unor măsuri punctuale.
Sprijinul familiilor cu copii este esențial și o problemă foarte importantă tratată superficial sau ignorată este situația familiilor monoparentale.
Părintele singur încărcat cu toate problemele de viață, profesionale și de orice altă natură este supra solicitat și fenomenul de burnout este frecvent, astfel că vor avea de suferit și copii, material, educațional și relațional, ori familiile monoparentale sunt în număr foarte mare în societatea contemporană.
Astăzi, societatea românească se confruntă cu dezechilibre majore: scăderea natalității, migrația masivă a tinerilor, îmbătrânirea populației și adâncirea inegalităților dintre mediul urban și cel rural, toate acestea au un numitor comun – slăbirea rolului familiei și lipsa unui sprijin real pentru creșterea copiilor.
În multe comunități, copiii cresc în condiții dificile, datorate pauperității, cu acces limitat la educație de calitate, la servicii medicale sau la activități care să le dezvolte potențialul, în același timp, părinții sunt prinși între responsabilități profesionale tot mai apăsătoare, sau lipsa unor locuri de muncă și lipsa unor servicii publice care să îi sprijine: creșe insuficiente, grădinițe insuficiente, programe after-school limitate, servicii sociale subdimensionate.
Această realitate generează efecte sociale pe termen lung.
Copiii care nu beneficiază de sprijin adecvat au șanse mai mari de abandon școlar, de excluziune socială și de sărăcie la vârsta adultă.
Astfel, inegalitățile se perpetuează de la o generație la alta, iar societatea devine tot mai fragmentată, în același timp, trebuie să recunoaștem presiunea tot mai mare asupra părinților costurile ridicate ale vieții, instabilitatea locurilor de muncă și lipsa predictibilității îi determină pe mulți tineri să amâne sau chiar să renunțe la ideea de a avea copii.
Aceasta nu este doar o problemă individuală, ci una profund socială, care afectează echilibrul și continuitatea națiunii.
O societate sănătoasă se construiește pe familii stabile și sprijinite, asta înseamnă nu doar ajutoare financiare, ci un întreg ecosistem social: educație accesibilă, servicii medicale funcționale, locuințe decente, comunități sigure și politici care să permită echilibrul între viața profesională și cea de familie.
Mai mult decât atât, trebuie să reconstruim solidaritatea socială, copiii nu sunt doar responsabilitatea părinților lor, ci o responsabilitate a întregii societăți, fiecare copil care nu primește șansa de a se dezvolta reprezintă o pierdere pentru noi toți.
De aceea, este esențial să trecem de la o abordare fragmentată la una integrată, în care politicile pentru copii și părinți să fie corelate cu cele din educație, sănătate, muncă și dezvoltare regională.
Nu este suficient, să vorbim despre familie ca valoare abstractă, trebuie să o susținem concret, prin politici care reduc inegalitățile, care oferă șanse reale și care creează un mediu în care copiii pot crește în siguranță și demnitate.
Viitorul României nu se decide doar în strategii și programe, ci în fiecare familie care reușește să își crească copiii cu încredere și speranță.
Dacă vrem o societate echilibrată, trebuie să începem prin a investi în fundamentul ei: copiii și părinții României.
Comments are closed