Abandonarea industriei naționale de apărare și utilizarea fondurilor europene SAFE pentru achiziții masive de tehnică militară și armament din import

Către: Domnul Radu MIRUȚĂ, Ministrul Apărării Naționale 

De la: Domnul Dan TANASĂ, Deputat AUR ales în Circumscripția Electorală nr. 8, Brașov 

Subiectul întrebării: Abandonarea industriei naționale de apărare și utilizarea fondurilor europene SAFE pentru achiziții masive de tehnică militară și armament din import

Stimate domnule Ministru

România traversează în prezent una dintre cele mai grave perioade din istoria recentă a industriei sale naționale de apărare. Fabricile de armament se confruntă cu o situație critică: tehnologii învechite, investiții insuficiente în retehnologizare, lipsa comenzilor consistente și dificultăți majore în finanțarea și onorarea contractelor existente.

Această realitate este cu atât mai îngrijorătoare cu cât România are acces, prin Programul european SAFE – Security Action for Europe, la aproximativ 16,68 miliarde de euro, fonduri care ar trebui să contribuie la consolidarea capacităților de apărare și la dezvoltarea bazei industriale strategice. Cu toate acestea, informațiile apărute în spațiul public indică faptul că o mare parte din aceste resurse financiare urmează să fie utilizate pentru achiziții masive de tehnică militară din import, în timp ce industria românească de apărare este lăsată în continuare fără investițiile necesare pentru modernizare și dezvoltare.

Mai mult decât atât, reprezentanți ai industriei naționale de apărare au declarat public că nu au fost consultați în mod real în procesul de elaborare a planurilor privind utilizarea fondurilor SAFE, iar în lipsa unui sprijin real din partea statului sunt nevoiți să caute soluții de finanțare prin bănci, fonduri europene sau parteneriate private.

Această situație critică cu care se confruntă în prezent România ridică o întrebare fundamentală: care este, în realitate, strategia statului român privind industria națională de apărare?

În timp ce alte state europene investesc masiv în consolidarea propriilor capacități industriale, România riscă să devină un simplu importator de armament, dependent de furnizori externi pentru echipamente, muniție și mentenanță.

Această direcție este nu doar discutabilă din punct de vedere economic, ci și periculoasă din punct de vedere strategic, într-un context regional marcat de instabilitate și de nevoia unei capacități industriale de apărare solide.

Având în vedere cele arătate mai sus, vă solicit să aveți amabilitatea să-mi răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este structura exactă a modului în care Ministerul Apărării intenționează să utilizeze cele aproximativ 16,68 miliarde de euro disponibile prin programul SAFE, defalcată pe achiziții externe, investiții industriale interne și programe de transfer tehnologic?
2. Ce procent din aceste fonduri va fi direcționat către industria națională de apărare, sub formă de investiții în cercetarea științifică, modernizarea fabricilor, dezvoltarea de noi capacități de producție sau contracte de producție autohtonă?
3. Care sunt primele 5 contracte concrete pe care industria românească de apărare le va primi din programele finanțate prin SAFE? Menționați firmele/companiile beneficiare.
4. Ce măsuri concrete a luat ministerul pentru a asigura producția în România de muniție NATO de calibru 155 mm, în contextul cererii uriașe existente în Europa?
5. De ce reprezentanții industriei românești de apărare nu au fost invitați și implicați în mod transparent și sistematic în elaborarea strategiei de utilizare a fondurilor SAFE ?
6. Care este valoarea totală a transferului de tehnologie pe care România îl va obține din contractele de armament semnate în ultimii ani?
7. Cum explicați faptul că industria românească de apărare este nevoită să caute finanțare la bănci și investitori privați, în timp ce statul român contractează miliarde de euro pentru achiziții de armament din import.
8. Este adevărat că unele fabrici românești funcționează astăzi la sub 20% din capacitatea lor, în timp ce Ministerul Apărării cumpără echipamente similare din import?
9. Câte dintre programele majore de înzestrare ale Armatei României includ producție industrială semnificativă în România, nu doar mentenanță sau asamblare? De ce Polonia folosește achizițiile de armament pentru a-și construi industria națională, iar România folosește aceleași achiziții pentru a-și consolida dependența de importuri?
10. Care este strategia ministerului pentru păstrarea personalului calificat din industria de apărare, în condițiile în care multe fabrici pierd specialiști din cauza lipsei comenzilor?Ce măsuri concrete are în vedere Ministerul Apărării pentru a evita dezindustrializarea completă a sectorului național de apărare, în condițiile în care mai multe fabrici funcționează astăzi la o capacitate mult sub potențialul lor?
11. Știind că nu există armată puternică fără industrie națională de apărare puternică, care este strategia pe termen mediu și lung a ministerului pentru revitalizarea industriei românești de apărare, astfel încât România să nu piardă ,,trenul reindustrializării militare în Europa” și să nu rămână dependentă aproape exclusiv de importuri pentru echipamente militare esențiale?

Stimate domnule ministru,

 Industria națională de apărare nu este doar un sector economic, ci un pilon fundamental al securității naționale. Fără capacități industriale interne solide, România își reduce semnificativ autonomia strategică și capacitatea de reacție în situații de criză.

În aceste condiții, vă solicit să prezentați Parlamentului României și opiniei publice o strategie clară, transparentă și credibilă privind rolul industriei naționale de apărare în programele de înzestrare ale Armatei României, precum și modul în care fondurile europene disponibile, precum și cele alocate de la bugetul de stat vor fi utilizate pentru dezvoltarea acesteia.