Către: Domnul Mihai Dimian, ministrul Educației și Cercetării
De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași
Subiectul întrebării: Contradicții între obligațiile legale de finanțare a educației și justificările guvernamentale privind normele didactice
Domnule ministru,
În calitate de profesor universitar doctor și Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților consider că dezbaterea publică recentă privind normele didactice și finanțarea educației scoate la iveală o problemă structurală pe care guvernele succesive de până acum au evitat, constant, să o trateze cu onestitate: de mai bine de un deceniu, legislația națională stabilește explicit o țintă de finanțare a educației de 6% din PIB, obligație legală care nu a fost niciodată respectată, iar această realitate nu mai poate fi minimalizată sau relativizată prin comparații selective și explicații conjuncturale.
În acest context, afirmațiile oficiale pe care susținute de fostul ministru interimar, domnul Ilie Bolojan, potrivit cărora revenirea la o normă didactică inferioară nu ar fi posibilă din cauza alinierii la „minimul european” generează o contradicție evidentă: pe de o parte, statul român invocă standarde europene atunci când justifică menținerea sau creșterea sarcinilor profesionale ale cadrelor didactice, dar, pe de altă parte, ignoră constant propriile obligații legale privind finanțarea sistemului. Această asimetrie, domnule ministru, erodează credibilitatea discursului guvernamental și alimentează percepția că argumentele tehnice sunt utilizate selectiv, în funcție de constrângerile bugetare, nu de o viziune coerentă asupra educației.
Mai mult decât atât, dezbaterea a fost purtată aproape exclusiv în registru contabil, fără o analiză serioasă a impactului pedagogic, a calității actului educațional și a condițiilor reale de muncă din sistem – normele didactice nu reprezintă simple variabile bugetare, ci elemente centrale ale arhitecturii educaționale, cu efecte directe asupra performanței școlare, asupra atractivității profesiei și asupra stabilității resursei umane.
Având în vedere aceste aspecte, vă solicit să precizați:
- Care sunt motivele pentru care obligația legală privind alocarea a 6% din PIB pentru educație nu a fost respectată în mod sistematic, inclusiv în mandatul dumneavoastră?
- Ce responsabilități instituționale decurg din această situație și în ce termen realist intenționează Guvernul din care faceți parte să aducă finanțarea educației în parametrii stabiliți de lege, astfel încât discuțiile privind normele didactice să nu mai fie purtate exclusiv sub presiunea subfinanțării cronice?
Comments are closed