Eduard Koler – Declarație politică – Europa descoperă, târziu, că energia scumpă distruge economia!

După ani întregi de ideologie climatică, reglementări sufocante și taxe energetice inventate la Bruxelles, Uniunea Europeană începe timid să recunoască realitatea: energia a devenit prea scumpă pentru industrie.

Presa internațională scrie că Bruxellesul analizează acum reducerea unor taxe din facturile de energie, diminuarea tarifelor de rețea și chiar ajustarea costurilor certificatelor de carbon. Cu alte cuvinte, exact acele mecanisme pe care tot Bruxellesul le-a creat și le-a impus statelor membre.

Este o recunoaștere indirectă a unui eșec major de politică economică.

În timp ce Europa își împovăra industria cu scheme de emisii, taxe verzi și reguli birocratice, Statele Unite au făcut exact invers: au ieftinit energia prin exploatarea resurselor proprii și prin subvenții masive pentru industrie. China, la rândul ei, continuă să producă energie ieftină din toate sursele posibile – inclusiv cărbune – pentru a-și menține competitivitatea industrială.

Rezultatul este vizibil: fabrici europene închid, investițiile pleacă peste Atlantic, iar continentul care a inventat revoluția industrială riscă să devină doar o piață de consum.

România este prinsă exact în această capcană.

Avem hidrocentrale, gaze naturale, energie nucleară și potențial uriaș de producție. Cu toate acestea, românii plătesc facturi mari, iar industria românească pierde competitivitate, pentru că politica energetică nu mai este decisă în funcție de interesele economiei reale, ci în funcție de directive și obiective ideologice stabilite la Bruxelles.

Când Bruxellesul spune astăzi că trebuie reduse taxele din energie, recunoaște implicit un adevăr simplu: energia ieftină este fundamentul prosperității economice.

Fără energie accesibilă, nu există industrie.

Fără industrie, nu există salarii bune.

Fără salarii bune, nu există prosperitate.

Europa începe să înțeleagă acest lucru. Întrebarea este dacă îl va înțelege suficient de repede pentru a nu-și pierde definitiv competitivitatea globală.

Pentru România, lecția este și mai clară: un stat care are resurse energetice și totuși plătește energie scumpă nu suferă de lipsă de resurse, ci de lipsă de strategie.