Către: Domnul Radu-Dinel Miruță, viceprim-ministru, ministrul Apărării Naționale
De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București
Subiectul întrebării: Clarificări despre regimul juridic și responsabilitatea decizională privind cheltuielile de transport pentru piloții F-16 trimiși la instruire în Statele Unite
Stimate domnule ministru,
Declarațiile publice recente pe care le-ați susținut privind cheltuielile aferente pregătirii în Statele Unite a patru piloți de F-16 au generat un val de reacții și interpretări care afectează atât percepția asupra utilizării fondurilor publice, cât și imaginea personalului militar. Afirmarea, în spațiul public, a ideii că sumele alocate pentru transport ar reprezenta o risipă evidentă, fără prezentarea cadrului normativ și procedural aplicabil, produce confuzie și ridică o serie de semne de întrebare privind realitatea administrativă a acestor cheltuieli.
În absența unor clarificări oficiale, opinia publică rămâne cu impresia că deciziile financiare ar fi aparținut exclusiv beneficiarilor, respectiv piloților, deși astfel de situații sunt, în mod obișnuit, strict reglementate prin norme naționale, acorduri bilaterale, reguli logistice și proceduri de decontare specifice misiunilor externe. În plus, simpla invocare a alternativei achiziției de autoturisme, fără precizarea și a unor posibilități legale, poate induce concluzii eronate cu privire la responsabilitățile instituționale.
Clarificarea aspectelor pe care le-am menționat, domnule ministru, este esențială pentru delimitarea exactă a responsabilităților și pentru evitarea situațiilor în care cadrele militare sunt prezentate public ca autori ai unor decizii administrative care, în mod normal, nu le pot aparține.
Prin urmare, domnule ministru, vă rog să îmi răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:
- Care este temeiul juridic exact care reglementează cheltuielile de transport pentru personalul militar trimis la specializare sau instruire în Statele Unite, inclusiv actele normative interne și eventualele prevederi din acordurile de cooperare militară aplicabile.
- Dacă, potrivit legislației și regulilor logistice în vigoare, personalul militar aflat într-o astfel de misiune externă are dreptul legal de a achiziționa un autoturism pe durata șederii, direct sau prin intermediul instituției trimițătoare.
- Dacă Ministerul Apărării Naționale are posibilitatea legală de a achiziționa autoturisme destinate utilizării temporare în afara teritoriului național, pentru personalul trimis la instruire, și în ce condiții administrative sau bugetare.
- Care a fost mecanismul aplicat în situația prezentată: cine a decis modalitatea de asigurare a transportului, cine a contractat serviciile și cine a autorizat decontarea cheltuielilor.
- Dacă închirierea autoturismelor a reprezentat o opțiune individuală a beneficiarilor sau o soluție impusă de regulamente, proceduri interne ori constrângeri juridice.
- Ce alternative legale existau în mod real la momentul respectiv, care ar fi fost costurile comparative și ce instituție avea competența decizională.
- Dacă sumele invocate public corespund unor cheltuieli verificate, auditate și aprobate conform procedurilor financiare și de control intern ale ministerului.

Comments are closed