Adresată:
Domnului Radu-Dinel MIRUȚĂ, viceprim-ministru, ministrul Apărării Naționale
De către: Deputat Daniel-Răzvan BIRO
Circumscripția electorală: nr. 28 Mureș
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 17.02.2026
Obiectul întrebării: Abandonarea capabilităților medicale feroviare strategice și vulnerabilitățile sistemului de protecție civilă în situații de criză sau conflict major
Domnule ministru,
Înainte de 1989, România a construit, în regim de maximă urgență, două trenuri sanitare complet echipate pentru război, fiecare cu 18 vagoane destinate asistenței medicale de campanie, inclusiv paturi de terapie intensivă, saloane medicale, sterilizare, generatoare de curent și instalații de apă potabilă, ceea ce reflecta o înțelegere strategică a importanței capacităților mobile de intervenție medicală în situații de război sau criză majoră. Aceste trenuri au fost, însă, dezmembrate și casate după 1989, pierzându-se, astfel, resurse care, în contextul actual de instabilitate regională și riscuri de securitate, ar putea constitui un element vital al protecției civile și al răspunsului medical în caz de atac asupra teritoriului național sau dezastre majore.
Această realitate, asupra căreia vă avertizez cât se poate de serios, pune în discuție nu doar memoria instituțională a unor capabilități istorice, ci și abandonul planificat al unor instrumente de răspuns medical strategic, într-un moment în care planurile de protecție civilă și capacitatea de reacție în situații de urgență pot fi puse la încercare de fenomene naturale extreme, acte teroriste sau, în cel mai dur scenariu, un conflict regional cu impact asupra teritoriului.
Cum, în paralel, Guvernul a anunțat, recent, achiziția unui tren de transport răniți și alte echipamente de apărare civilă în valoare de sute de milioane de euro, ceea ce ridică unele întrebări asupra priorităților, planificării strategice și continuității în domeniul pregătirii și dotării sistemelor de intervenție, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:
1. Care este evaluarea oficială actuală a capacității României de a oferi intervenție medicală mobilă strategică pe calea ferată în caz de conflict major, dezastre naturale extinse sau alte situații de criză națională?
2. Care a fost rațiunea guvernamentală și instituțională pentru casarea integrală a celor două trenuri sanitare pregătite pentru război, fără a se regăsi, în mod explicit, o înlocuire cu echipamente echivalente sau superioare?
3. În contextul programelor actuale de achiziții pentru protecție civilă, inclusiv trenuri de transport răniți și alte echipamente de intervenție, cum se integrează aceste achiziții într-un plan coerent de continuitate operațională, astfel încât să existe o capacitate de răspuns medical mobil în orice scenariu de urgență?
4. Ce evaluări independente de risc, inclusiv scenarii de criză la scară largă (conflict, dezastre naturale, pandemii), au fost efectuate pentru a justifica necesitatea dotării și întreținerii unor capabilități strategice medicale mobile, și care sunt concluziile acestor evaluări?
5. Care sunt măsurile pentru a ne asigura că astfel de capabilități — fie ele trenuri sanitare propriu-zise sau echipamente mobile echivalente — sunt menținute, întreținute și operaționale pe termen lung, ca parte a strategiei naționale de protecție civilă și securitate națională?
Solicit răspuns scris.
Comments are closed