Adresată:
Domnului Ambrozie-Irineu DARĂU, Ministru al Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului
De către: Deputat Florin-Bogdan VELCESCU
Circumscripția electorală: nr. 3 Argeș
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 11.02.2026
Obiectul întrebării: Neexecutarea efectivă a Deciziei ICCJ nr. 2370/2019 privind drepturile foștilor salariați OMV Petrom
Stimate domnule ministru,
Prin Decizia nr. 2370/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a obligat Guvernul României să adopte o hotărâre pentru punerea în aplicare a art. 9 din anexa nr. 1 la OUG nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin OG nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni către foștii salariați ai Societății Naționale a Petrolului „Petrom” – S.A. București (actual OMV Petrom), sub sancțiunea penalităților de 1.000 lei/zi.
Acest drept al salariaților, de achiziție al acțiunilor, a fost instituit încă din anul 2003, prin OG nr. 55/2003, act normativ adoptat într-o perioadă în care procesul de privatizare a Petrom, precum și gestionarea drepturilor aferente acestuia, se aflau în sfera de competență a Ministerului Economiei și Comerțului.
Ulterior, Guvernul a emis HG nr. 746/2022, stabilind o cotă de 1% din capitalul social, însă până în prezent procedura de vânzare efectivă nu a fost finalizată, iar beneficiarii nu au intrat în posesia acțiunilor.
De asemenea, prin Decizia nr. 94/2025, Curtea Constituțională a României a confirmat cadrul legal existent și interpretarea potrivit căreia formularea „până la limita de 8%” reprezintă un plafon maxim, fără a tranșa problema executării administrative efective.
În acest context, vă solicit să precizați:
1. Care structură sau instituție din subordinea Ministerului Economiei, la momentul adoptării OG nr. 55/2003 și în anii imediat următori, avea atribuția de a iniția și coordona demersurile administrative necesare punerii în aplicare a dreptului salariaților Petrom de a achiziționa acțiuni?
2. Ce demersuri concrete a întreprins Ministerul Economiei, în perioada 2003-2015, pentru implementarea efectivă a acestui drept (ex. proiecte de hotărâre de guvern, corespondență cu Secretariatul General al Guvernului sau cu alte instituții)?
3. Care este explicația administrativă pentru faptul că, deși dreptul salariaților era prevăzut expres în legislație încă din 2003, nu au fost inițiate la timp procedurile necesare, astfel încât persoanele îndreptățite au fost nevoite să recurgă la litigii colective începând cu anul 2015?
4. În prezent, ce măsuri administrative poate sprijini sau iniția Ministerul Economiei, chiar și în lipsa unei competențe directe asupra vânzării efective, pentru a facilita finalizarea procedurii și clarificarea situației foștilor salariați?
Menționez că obiectul prezentei întrebări nu îl constituie interpretarea hotărârilor judecătorești, ci clarificarea responsabilităților administrative și instituționale aferente unei perioade de peste 20 de ani în care un drept legal recunoscut nu a fost pus în aplicare.
Solicit răspuns în scris.
Comments are closed