Costache Chertif – Întrebare – Neonorarea, în premieră istorică, a obligațiilor internaționale ale României privind sprijinirea efectivă a Societății Naționale de Cruce Roșie din România, în calitate de auxiliar al autorităților publice, ca urmare a adoptării OUG nr. 90/2025

Adresată: Domnului Ilie-Gavril BOLOJAN, prim-ministru al României

De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș

Obiectul întrebării:Neonorarea, în premieră istorică, a obligațiilor internaționale ale României privind sprijinirea efectivă a Societății Naționale de Cruce Roșie din România, în calitate de auxiliar al autorităților publice, ca urmare a adoptării OUG nr. 90/2025.

Domnule prim-ministru,

Pentru prima dată de la recunoașterea sa oficială de către statul român și de la asumarea de către România a obligațiilor internaționale care decurg din Convențiile de la Geneva, Societatea Națională de Cruce Roșie din România este pusă în situația de a nu-și mai putea exercita efectiv rolul de auxiliar al autorităților publice, nu din lipsă de capacitate, nu din lipsă de voință, ci exclusiv din cauza unei decizii guvernamentale arbitrare, netransparente și profund iresponsabile.

În calitate de senator al României, dar și de medic, nu pot să nu constat cu maximă îngrijorare că actualul Guvern a ales, în mod deliberat, să slăbească una dintre puținele structuri cu capacitate reală de intervenție rapidă în situații de urgență, dezastre naturale, crize umanitare și evenimente cu impact major asupra sănătății publice. Mă refer la o instituție care, de peste un secol și jumătate, a fost prezentă acolo unde statul a fost depășit, întârziat sau lipsit de mijloace.

Prin articolul IX din Ordonanța de urgență nr. 90/2025, adoptată în ședința Guvernului din 30 decembrie 2025, Executivul a decis amputarea sursei principale, stabile și legale de finanțare a Crucii Roșii Române – taxa de timbru de 1% prevăzută de Legea nr. 139/1995. Această intervenție legislativă a golit de conținut mecanismul de finanțare exact prin excluderea acelor evenimente care generau aproximativ 90% din fondurile utilizate pentru intervenții de urgență, pregătirea populației, menținerea stocurilor strategice și sprijinirea comunităților vulnerabile.

Această decizie nu a fost precedată de o situație de urgență reală, o consultare publică, un dialog instituțional cu organizația direct afectată, un studiu de impact, o analiză a consecințelor asupra capacității statului de a gestiona situații de criză sau de identificarea unei soluții compensatorii.

Cu alte cuvinte, Guvernul României a decis „din pix”, peste noapte, să slăbească în mod deliberat un pilon esențial al arhitecturii naționale de răspuns la dezastre.

Această măsură este cu atât mai gravă cu cât survine chiar în anul în care Crucea Roșie Română împlinește 150 de ani de existență – o instituție fondată în 1876, anterior statului român modern, care a însoțit națiunea română în războaie, epidemii, cutremure, inundații și crize sociale majore. În locul unei recunoașteri instituționale, Guvernul a ales să marcheze acest moment istoric printr-o decizie care slăbește grav capacitatea operațională a organizației.

Mai mult, această decizie plasează România într-o poziție extrem de problematică față de angajamentele sale internaționale. Prin ratificarea Convențiile de la Geneva, statul român nu și-a asumat doar recunoașterea formală a Crucii Roșii, ci și obligația explicită de a sprijini funcționarea sa efectivă, în calitate de auxiliar al autorităților publice. Subminarea deliberată a capacității sale financiare contravine nu doar spiritului, ci și literei acestor angajamente.

Observăm în context că niciun alt stat membru al Uniunii Europene nu a adoptat măsuri similare de natură să afecteze Societățile Naționale de Cruce Roșie din celelalte 26 de state UE. Astfel, România constituie o excepție unică la scară comunitară și continentală.

Este deosebit de cinic faptul că justificarea publică a acestei măsuri – facilitarea accesului la cultură – este contrazisă flagrant de majorarea TVA-ului la biletele pentru evenimente culturale de la 9% la 21%, o măsură cu impact real, direct și mult mai sever asupra publicului. Eliminarea unei taxe de 1% cu destinație umanitară nu poate fi prezentată onest ca o politică de protecție socială.

Apreciez faptul că Societatea Națională de Cruce Roșie din România, în dialogul său cu Guvernul, precum și în comunicarea sa publică, a ținut să sublinieze faptul că această chestiune nu este o dispută politică, ci o problemă de responsabilitate guvernamentală, de respect față de lege, de angajamente internaționale și, în ultimă instanță, de protejare a vieții și sănătății cetățenilor României.

În acest context vă adresez respectuos rugămintea să îmi transmiteți clar, complet și asumat:

1.Cum justifică Guvernul României adoptarea OUG nr. 90/2025 în lipsa unei urgențe reale, a transparenței decizionale și a consultării Societății Naționale de Cruce Roșie din România?

2.Ce evaluare oficială a impactului asupra capacității de intervenție în situații de urgență a fost realizată anterior adoptării ordonanței și cine își asumă consecințele acestei decizii?

3.Cum explică Guvernul faptul că, în anul aniversării a 150 de ani de existență a Crucii Roșii Române, a ales să îi slăbească tocmai fundamentul financiar?

4.În ce mod consideră Guvernul că respectă obligațiile internaționale ale României asumate prin Convențiile de la Geneva, în condițiile în care afectează direct funcționarea auxiliarului său umanitar?

5.Ce măsuri concrete și urgente intenționează Guvernul să adopte pentru a restabili capacitatea financiară și operațională a Crucii Roșii Române și pentru a repara această decizie cu efecte grave asupra siguranței și sănătății populației?