Adresată:
Domnului Alexandru-Florin ROGOBETE, Ministrul Sănătății
Domnului Petre-Florin MANOLE, Ministrul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale
De către: Deputat Cristina Emanuela DASCĂLU
Circumscripția electorală: nr. 24 Iași
Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 24.11.2025
Obiectul întrebării: Indiferența criminală a Guvernului față de bolnavii aflați în îngrijire paliativă și față de familiile lăsate singure să gestioneze suferința și moartea
Stimați domni Miniștri,
În România anului 2025, stat membru al Uniunii Europene, mii de oameni în stadii terminale mor în chinuri, fără medicamente, fără asistență medicală, fără sprijin psihologic — în timp ce Guvernul pe care îl reprezentați mimează grija socială prin comunicate sterile și strategii neaplicate.
Serviciile de îngrijire paliativă sunt subfinanțate cronic, lipsite de personal calificat, iar în multe județe inexistente. În spitalele publice nu sunt locuri, în comunități nu există echipe mobile, iar ONG-urile care țin sistemul pe linia de plutire sunt sufocate de birocrație și lipsa finanțării.
În același timp, asistenții sociali sunt trimiși pe teren fără resurse, iar familiile celor bolnavi sunt abandonate, fără sprijin material sau consiliere. România are obligația, conform legislației naționale și directivelor europene, să asigure accesul la servicii paliative și la îngrijiri de tip hospice. Cu toate acestea, Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii continuă să trateze
această temă ca pe un subiect marginal, fără strategie, fără buget și fără interes uman minim.
Vă solicit, domnilor miniștri, răspunsuri punctuale pentru următoarele întrebări:
1. Care este bugetul efectiv alocat în anul 2025 pentru îngrijirea paliativă și asistența socială destinată persoanelor în stadii terminale și cum justificați diminuarea/înghețarea fondurilor în raport cu nevoile reale?
2. De ce România nu are, nici în anul 2025, o rețea națională funcțională de servicii paliative, deși promisiunile au fost repetate, anual, încă din 2018?
3. Câte centre și paturi de îngrijire paliativă funcționează în acest moment, câte județe nu au niciun serviciu de acest tip și care este planul concret pentru a acoperi aceste zone „moarte” din punct de vedere medical și social?
4. Cine răspunde politic și administrativ pentru faptul că bolnavii în faze terminale sunt lăsați să moară acasă, fără morfină, fără asistent, fără sprijin psihologic, În timp ce ministerele își pasează responsabilitatea între ele?
5. Ce măsuri urgente veți lua în următoarele trei luni pentru a opri această formă de abandon instituțional care nu mai poate fi numită doar neglijență, ci lipsă de umanitate?
Solicit răspuns în scris
Comments are closed