Prezentată de către: senatorul Costache CHERTIF
Circumscripţia electorală: nr. 26 Maramureș
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declaraţiei politice: „Reorganizarea administrativă, o reformă amânată prea mult. Cazul comunelor și orașelor mici”
Domnule președinte, stimați colegi senatori,
Astăzi aduc în atenția plenului o temă care, deș are implicații profunde asupra funcționării statului român, asupra dezvoltării locale și asupra coeziunii comunitare: sustenabilitatea financiară a comunelor și orașelor mici din România. Este un subiect critic, dar prea puțin dezbătut cinstit și fără menajamente. Și totuși, realitatea ne obligă să nu îl mai evităm.
Astăzi le-am adresat o întrebare parlamentară prim-ministrului României, domnului Ilie-Gavril Bolojan, și ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, domnului Attila-Zoltán Cseke, intitulată „Vulnerabilitățile financiare ale administrației locale: solicitare de date privind sustenabilitatea comunelor și orașelor mici”. Motivele pentru acest demers sunt clare și grave.
Din păcate, România rămâne prizoniera unei arhitecturi administrative concepute în urmă cu zeci de ani, într-o perioadă în care structura demografică, economia locală și mobilitatea populației erau fundamental diferite. Astăzi însă, ne confruntăm cu un declin demografic sever, cu depopularea accentuată a satelor, cu migrația masivă a tinerilor și cu un dezechilibru profund între responsabilitățile pe care legea le atribuie administrațiilor locale și resursele reale de care acestea dispun.
Curtea de Conturi a României ne furnizează, în raportul său de performanță, o diagnoză dureroasă:
– 84% dintre comunele României depind în proporție de peste 50% de transferurile de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că sunt, de fapt, UAT-uri fără autonomie reală;
– doar 31% dintre comune au reușit în anul 2023 să își acopere cheltuielile de personal din venituri proprii, un regres major față de anul precedent;
– orașele mici, cele sub 10.000 de locuitori, se confruntă cu aceeași vulnerabilitate: aproape un sfert nu își pot acoperi salariile din venituri locale;
– criteriile legale pentru reorganizare sunt depășite, iar cadrul normativ actual este, citez din raport, „nepregătit pentru o reformă reală”;
– 119 orașe nu îndeplinesc pragul minim de populație, iar 432 de comune au sub 1.500 de locuitori, în condițiile în care asigurarea minimului de servicii publice devine practic imposibilă.
În județul Maramureș, pe care îl reprezint, această realitate este vizibilă cu ochiul liber. Sunt comunități frumoase, cu oameni harnici și gospodari, dar care nu mai pot susține structuri administrative supradimensionate pentru resursele lor actuale. Sunt primării unde bugetul abia acoperă salariile aparatului propriu, nelăsând aproape nimic pentru investiții, pentru dezvoltare sau pentru calitatea serviciilor publice.
Această situație nu este doar un simptom al subdezvoltării, ci un avertisment asupra unui sistem care funcționează din inerție și care riscă să devină un obstacol în calea modernizării României.
De aceea, în întrebarea parlamentară pe care am adresat-o Guvernului, am solicitat date esențiale pentru înțelegerea profundă a fenomenului:
– câte și care comune nu au putut, între 2020 și 2025, să își plătească salariile din venituri proprii;
– câte primării, fie comune, fie orașe mici, au înregistrat venituri proprii mai mici decât subvențiile de la bugetul central;
– și, poate cel mai important, ce măsuri intenționează Guvernul să adopte, în conformitate cu recomandările Curții de Conturi, pentru a sprijini o reorganizare administrativă coerentă, modernă și eficientă.
Avem nevoie nu doar de date, ci și de voință politică. Pentru că miza nu este reducerea unor costuri arbitrare, ci construirea unei administrații locale autonome, eficiente și orientate către cetățean.
Stimați colegi, recunoaștem cu toții că reorganizarea administrativă este un subiect sensibil, încărcat de temeri, tradiții și inerții. Dar realitatea nu ne mai permite amânări. Nu putem continua să susținem financiar sute de UAT-uri care nu au capacitatea obiectivă de a se autosusține. Nu putem tolera cheltuieli de personal care absorb aproape integral bugetele locale. Nu putem accepta situații în care același aparat administrativ servește o populație de 800 de persoane, în timp ce responsabilitățile cresc, iar serviciile scad în calitate.
O administrație locală sănătoasă și modernă nu înseamnă mai multă birocrație, ci mai multă eficiență. Nu înseamnă mai multe posturi, ci mai multă competență. Nu înseamnă mai multe UAT-uri, ci UAT-uri funcționale.
Înainte de toate, însă, avem nevoie de transparență. De aceea am cerut, prin întrebarea mea parlamentară, prezentarea datelor în format tabelar, pe ani și pe județe, pentru a putea evalua clar unde sunt vulnerabilitățile și unde sunt necesare intervenții urgente.
Dragi colegi, reorganizarea administrativă nu trebuie privită ca un atac asupra identității locale, ci ca o garanție a supraviețuirii serviciilor publice. Nu este o pierdere, ci o investiție în viitor. Țări europene comparabile cu România au făcut astfel de reforme în urmă cu ani buni. Noi, deocamdată, doar discutăm. Cred sincer că România are capacitatea de a moderniza administrația locală, dacă tenacitatea și responsabilitatea înlocuiesc ezitarea și calculul electoral.
În încheiere, îmi exprim speranța că Guvernul va răspunde punctual întrebărilor adresate și că va trata cu seriozitate recomandările Curții de Conturi. Suntem datori cetățenilor cu o administrație eficientă, bine finanțată și adaptată realității demografice și economice actuale.
Comments are closed