Corneliu Negru – Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii

CĂTRE,

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.   

În temeiul art. 115 din Regulamentul Senatului, republicat, solicităm procedura de urgență pentru această inițiativă legislativă.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Senator AUR Corneliu Negru  ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Nivelul salariului minim și lipsa unor criterii de diferențiere a acestuia în funcție de vechime și mai ales de studii, sunt factorii determinanți în evoluția a două fenomene extrem de dăunătoare pentru starea actuală a societății românești și mai ales cea viitoare:

1. Migrația forței de muncă.
2. Abandonul școlar.  

O treime dintre românii care au plecat în străinătate anul trecut au fost tineri cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani, arată datele Statisticii. Migrația în rândul tinerilor cu vârstă de muncă a continuat astfel să se accentueze.

Dumitru Sandu, profesor universitar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București arată că: „A început să apară în spațiul public românesc din ce în ce mai mult ideea că românii nu vor locuri de muncă, ci vor locuri de muncă bine plătite, comparabile cu cele din Occident. Pentru majoritatea emigranților români argumentul economic a dominat decizia de plecare, idee descrisă de alegerea atentă a destinației, anume în state cu nivel de viață ridicat. Milioanele de români care au emigrat au căutat în statele dezvoltate un nivel de viață mai bun și salarii mari care sunt o mare atracție pentru emigrare. Pentru ca oamenii să plece în număr mai mic și să se întoarcă acasă mai mulți este nevoie, în primul rând, ca instituțiile să meargă mai bine și, în al doilea rând, de locuri de muncă mai bine plătite. Deocamdată, din păcate, crește numărul de emigranți temporari din România care devin definitivi”.

Atenție însă: căutarea bunăstării este nu doar un motiv de plecare, ci și unul pentru rămânere definitivă în statele dezvoltate, deoarece facilitățile disponibile în străinătate nu au fost încă egalate în România și, prin urmare, până la atingerea acestui nivel de calitate a vieții, tendința de plecare în străinătate ar putea continua. Calitatea vieții nu este o noțiune abstractă, ea include accesul la asistență medicală de bună calitate, accesibilă, și atentă cu pacienții, relații sociale agreabile, muncă remunerată corect, educație performantă, alocarea timpului pentru hobby-uri, odihnă, și abilitatea de a avea bani și timp pentru vacanțe și activități culturale.

Nu pierdem doar forță de muncă, așa în general, din păcate România a cunoscut și un exod al creierelor. Exodul creierelor poate fi explicat doar prin nevoia de a câștiga mai bine în alte țări, întrucât statele dezvoltate plătesc mai bine profesiile din sectoare precum sănătatea, cercetarea, IT. Mințile strălucite, toți acești tineri care câștigă olimpiade internaționale sau au performanțe remarcabile la mari universități din Europa și din lume, sunt tentați să aleagă să lucreze acolo unde munca lor este mai apreciată. Banii au dominat lista argumentelor în favoarea emigrației, de la căpșunari, la tinerii câștigători ai olimpiadelor internaționale, de la instalatori la ingineri. Percepția multora este aceea că mutarea în străinătate creează  posibilitatea de a câștiga mai mulți bani și, de obicei consideră că nu pot face acest lucru în România.

Interesantă este o altă statistică europeană, care descrie atât absența tinerilor din piața muncii, cât și, cred eu, efectele abandonului școlar. Potrivit acestei statistici aproape o cincime din toți tinerii români cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani „nu se aflau nici în ocuparea forței de muncă și nici în educație sau formare”. 

Pentru a avea o imagine mai clară a problemei, observația analiștilor Eurostat este utilă: „o comparație între cele două state membre ale UE cu cele mai mari și mai scăzute rate NEET în 2022, relevă că proporția tinerilor adulți care erau NEET a fost de 4,7 ori mai mare în România decât în Olanda”. Această imagine, în care suntem campioni europeni absoluți, descrie, probabil, atât problemele educației și ale pieței muncii, cât și posibilul exod al tinerilor către alte țări. Însă această statistică  este expresia unui șomaj de dimensiuni catastrofale, camuflat însă de tehnicalitățile cifrelor oficiale, deoarece mulți dintre acești tineri n-au lucrat niciodată.

Așadar, România este la coada clasamentului european când vine vorba de numărul persoanelor cu studii superioare. Concret, cifrele Eurostat arată că doar 17,4% dintre adulții cu vârste cuprinse între 25 și 74 de ani aveau studii superioare în 2022, puțin peste 60% aveau studii medii, iar aproape 22% nu aveau nici măcar studii liceale. „Numărul mediu al absolvenților de studii superioare din România, raportat la populația generală, este de două ori mai mic decât la nivelul Uniunii Europene”, a declarat, joi, 24 aprilie 2025, ministrul Educației, Daniel David.

Abandonul școlar ține, în primul rând, de abandonarea școlii în contextul mentalității, acțiunilor și nevoilor sociale. Școala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că, în ziua de azi, nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine. Crizele economice, sociale și morale, prăbușirea sistemului de protecție socială, absența unor norme sau valori manifestate prin lipsa unor criterii de diferențiere a salarizării  în funcție de vechime și mai ales de studii sunt cauze care conduc la dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional și, în final, abandon școlar.

Elevii care abandonează școala se confruntă cu șanse reduse de angajare, salarii mai mici și dificultăți în integrarea socială. De asemenea, aceștia sunt mai predispuși să dezvolte comportamente riscante și să fie expuși la sărăcie și excludere socială. Drept urmare, „rețeta succesului“, „exemplele de succes” ori alte sinonime din această categorie par a constitui apanajul unor neduși la școală sau, în orice caz, la școala calificării pentru reușita dobândită. Pe trepte inferioare ale vârstei și parvenirii, se bucură de mare trecere mediatică, bănească, admirativă cei care și-au legat performanțele de abandonarea școlii, văzută drept opțiune binevenită în atingerea succesului. Folclorul foarte nou a impus prostește vorbe de felul „ai carte, n-ai parte“ și „tocilarii“, ca semn depreciativ al celor care încă sunt convinși că e bine să scrii și să citești corespunzător.

Dacă nu vom interveni de urgență cu măsuri de creștere a interesului tinerilor în a-și continua studiile, de cointeresare materială a acestora pentru a-și creste gradul de pregătire, rata abandonului școlar va creste foarte mult afectând întreaga comunitate prin reducerea forței de muncă calificate și prin creșterea costurilor sociale. Societatea va trebuie astfel să suporte costuri suplimentare pentru programele de ajutor social, precum și pentru prevenirea criminalității.

Luând în considerare argumentele prezentate, vă solicităm respectuos sprijinul în vederea adoptării prezentei propuneri legislative.

INIȚIATOR:

Senator AUR Corneliu Negru ___________________

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENAT CAMERA DEPUTAȚILOR

LEGE

pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Articol unic – Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. Articolul 164 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 164

(1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. 

(2) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la alin. (1) se majorează  diferențiat pe criteriile nivelului de vechime, în 5 gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă. Tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele 5 gradații, precum și cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de baza minim brut avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta, sunt următoarele:

a) gradația 1 – de la 3 ani la 5 ani – și se determină prin majorarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la alin. (1) cu cota procentuală de 10 %, rezultând noul salariu mimim brut;

b) gradația 2 – de la 5 ani la 10 ani – și se determină prin majorarea salariului de bază  minim brut avut cu cota procentuală de 7,5 %, rezultând noul salariu de bază mimim brut;

c) gradația 3 – de la 10 ani la 15 ani – și se determină prin  majorarea salariului de bază  minim brut avut cu cota procentuală de 5 %, rezultând noul salariu de bază mimim brut;

d) gradația 4 – de la 15 ani la 20 de ani – și se determină prin majorarea salariului de bază minim brut avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază minim brut;

e) gradația 5 – peste 20 de ani – și se determină prin majorarea salariului de bază minim brut avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază minim brut.

(3) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la alin. (1) se majorează diferențiat pe criteriile de studii prin aplicarea unui coeficient minim de ierarhizare raportat la salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată corespunzător nivelului de studii, respective cel stabilit pe fiecare ramură de activitate:

a) un coeficient minim de ierarhizare de 1,00 pentru muncitorii necalificați;

b) un coeficient minim de ierarhizare de 1,20 pentru muncitorii calificați;

c) un coeficient minim de ierarhizare de 1,20 pentru personalul absolvent de Școala profesională absolvită cu diplomă de calificare;

d) un coeficient minim de ierarhizare de 1,20 pentru personalul cu studii liceale;  

e)  un coeficient minim de ierarhizare de 1,25 pentru personalul cu studii liceale absolvite  cu diplomă de bacalaureat;

f) un coeficient minim de ierarhizare de 1,30 pentru personalul cu studii postliceale absolvite cu diplomă de calificare;

g) un coeficient minim de ierarhizare de 1,30 pentru personalul absolvent de Școala de maiștri cu diplomă de calificare;

h) un coeficient minim de ierarhizare de 1,50 pentru personalul cu studii superioare de scurtă durată absolvite cu diplomă de licență;

i) un coeficient minim de ierarhizare de 1,70 pentru personalul cu studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licență;

j) un coeficient minim de ierarhizare de 1,80 pentru personalul cu studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licență și master în domeniul activității desfășurate;

k) un coeficient minim de ierarhizare de 2,00 pentru personalul cu studii superioare de scurtă durată absolvite cu diplomă de licență și doctorat în domeniul activității desfășurate.

(3¹) Prevederile alin. 3 lit. b) se aplică pentru personalul salarial cu mai mult de 2 ani vechime în specialitate/experiență.

(3²) Prevederile alin. 3 lit. c) – k) se aplică personalului administrativ și de specialitate încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este cea prevăzută pentru fiecare categorie în parte și/sau pentru care fișa postului are o condiție de pregătire sine qua non.  

(4) În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut calculat conform prevederilor alin. (2) și alin. (3) la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.

(5) Toate drepturile și obligațiile stabilite potrivit legii prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se determină utilizând nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la alin. (1), (2) și (3).  

(6) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar stabilit conform prevederilor alin. (4).

(7) Angajatorul este obligat să garanteze în plata un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut calculat conform prevederilor alin. (2) și (3). Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.

(8) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului.”

2. La articolul 260 alineatul (1), după litera u) se introduce o nouă literă, lit. v), cu următorul cuprins:

„v) încălcarea de către angajator a obligației prevăzute la art. 164 alin. (2) și (3) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 de lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-au aplicat majorările pe criterii de vechime și studii prevăzute la art. 164 alin. (2) și (3).”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.