Adresată:
Domnului Ilie BOLOJAN, Prim-ministrul României
De către: Deputat Silviu-Titus PĂUNESCU
Circumscripția electorală: nr. 14 Constanța
Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 10.11.2025
Obiectul întrebării: Neatingerea țintei de 6% din PIB pentru educație – o promisiune perpetuă a tuturor guvernelor postdecembriste
Domnule Prim-ministru,
De mai bine de trei decenii, educația românească este prezentată, la nivel declarativ, drept „prioritate națională”. Fiecare guvern, indiferent de orientarea politică, a recunoscut public importanța investițiilor în educație ca fundament al dezvoltării economice, al coeziunii sociale și al modernizării statului. Cu toate acestea, cifrele bugetare și realitatea din teren contrazic constant aceste declarații.
Conform Legii educației naționale nr. 1/2011, statul are obligația de a aloca anual un minimum de 6% din Produsul Intern Brut pentru finanțarea sistemului național de învățământ. Această prevedere nu a fost niciodată respectată integral, iar alocările efective au oscilat, de cele mai multe ori, între 2,5% și 3,7% din PIB. România rămâne, astfel, an după an, pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la capitolul investiții în educație, departe de media europeană de peste 5%.
Această subfinanțare cronică are consecințe dramatice și vizibile: o infrastructură școlară deficitară, cu mii de clădiri fără autorizație sanitară sau de securitate la incendiu, un sistem care descurajează cadrele didactice, prin salarii insuficiente și lipsă de resurse pentru formare continuă, decalaje majore între mediul urban și mediul rural, unde abandonul școlar rămâne la cote alarmante ori subdezvoltarea învățământului tehnologic și profesional, ceea ce afectează grav piața forței de muncă și competitivitatea economică.
În condițiile în care România își propune, prin programele guvernamentale și strategiile naționale, o transformare profundă în domeniul educației, este firesc să ne întrebăm cum poate fi atins acest obiectiv fără o finanțare corespunzătoare și fără o strategie bugetară coerentă.
Prin urmare, domnule prim-ministru, vă adresez următoarele întrebări:
1. Care sunt cauzele reale pentru care, în 30 de ani, niciun guvern al României nu a reușit să atingă pragul de 6% din PIB pentru educație, deși acesta este prevăzut expres de lege?
2. Ce măsuri concrete intenționează Guvernul să adopte pentru a crește, în mod gradual și sustenabil, finanțarea educației până la atingerea pragului legal de 6% din PIB?
3. Ce procent din PIB este planificat pentru educație în proiectul bugetului de stat pe anul viitor și care sunt principalele priorități de investiții din acest domeniu?
4. Există un calendar asumat public privind atingerea treptată a țintei de 6% și, dacă da, care sunt etapele și termenele stabilite?
5. Ce măsuri se au în vedere pentru reducerea decalajelor bugetare între școlile din mediul rural și cele din mediul urban, astfel încât accesul la educație de calitate să fie echitabil?
Solicit răspuns scris.
Comments are closed