„La mai bine de un an de la viitura care a lovit judeţul Galaţi în noaptea de 14–15 septembrie 2024, realitatea de pe teren este una singură: oamenii au rămas cu casele refăcute, dar cu frica întipărită în suflet, iar statul continuă să lipsească exact acolo unde responsabilitatea lui este vitală.
Potrivit datelor oficiale, peste 30 de localităţi au fost afectate, mai mult de 5.000 de locuinţe au fost inundate, iar aproximativ 900 de case au fost distruse aproape în totalitate. Pagubele materiale sunt uriaşe: familii care au pierdut animale, sere, culturi agricole şi tot ce au construit într-o viaţă. În unele gospodării, apa a ajuns „până la geamuri”, iar oamenii au fost nevoiţi să cheltuiască sume uriaşe pentru reconstrucţie un exemplu concret fiind o familie care a investit peste 1 miliard de lei vechi din resurse proprii pentru a-şi face locuinţa din nou locuibilă.
Cu toate acestea, mecanismele statului au funcţionat lamentabil: din 6.000–7.000 de locuinţe afectate în Galaţi şi Vaslui, doar 438 de dosare au fost deschise la PAID. Asta înseamnă că mii de oameni au fost lăsaţi să se descurce singuri, fără sprijin, fără claritate şi fără o procedură funcţională de despăgubire.
În comunităţi precum Slobozia Conachi, Pechea, Cuza Vodă sau Costache Negri, frica nu a dispărut nici astăzi. Oamenii dorm cu sacii de nisip pregătiţi la poartă, se trezesc noaptea la primul tunet şi trăiesc cu gândul că o nouă viitură le poate spulbera încă o dată viaţa. În iulie 2025, când s-a emis un nou Cod Roşu de ploi torenţiale, localnicii au reacţionat instinctiv: au urcat copiii în pod, au ridicat animalele la înălţime şi au aşteptat. De ce? Pentru că nu s-a construit niciun dig, nu s-a realizat nicio lucrare structurală care să protejeze aceste sate.
Da, Consiliul Judeţean a anunţat alocări de 62 milioane de lei pentru drumuri judeţene şi 21 milioane de lei pentru lucrări de decolmatare, cu o execuţie raportată de 95%. Dar oamenii ştiu că asfaltul nu ţine loc de protecţie împotriva apelor. Fără investiţii în baraje, acumulări şi infrastructură hidrologică, Galaţiul va rămâne mereu vulnerabil.
Cel mai revoltător este faptul că barajul de acumulare de la Suhurlui, început în 1980 şi esenţial pentru protecţia judeţului, este lăsat în continuare în paragină. Dacă acest baraj ar fi fost finalizat, impactul viiturii din 2024 ar fi fost incomparabil mai mic. Aceasta nu este o scăpare este nepăsare administrativă cu consecinţe directe asupra vieţii oamenilor.
Astăzi, la mai bine de un an de la dezastru, am ajuns în situaţia absurdă în care locuinţele sunt reconstruite, dar statul nu a reconstruit încrederea. Oamenii trăiesc în case noi, dar în aceeaşi frică veche.
Cer instituţiilor responsabile să trateze această situaţie cu seriozitate, transparenţă şi responsabilitate. Galaţiul nu poate rămâne etern o zonă expusă, iar comunităţile nu pot fi condamnate să trăiască în alertă permanentă doar pentru că statul nu îşi face treaba”, a declarat deputatul AUR Dorel Vulpoiu.
Comments are closed