Astăzi, sub pretextul „salvării biodiversității”, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor lucrează – în tăcere și fără consultare publică – la un proiect cu efecte dramatice pentru România: desemnarea a 10% din teritoriul național ca „zone de non-intervenție”, în care activitățile umane vor fi interzise complet.
Această măsură, impusă prin Strategia Europeană pentru Biodiversitate 2030 și implementată prin PNRR, este nerealistă, nedemocratică și antisocială.
România are sate întregi care trăiesc din pășunat, din munca în pădure, din meșteșuguri și agricultură de subzistență. Dacă aceste activități vor fi interzise pe o zecime din teritoriul țării, vom condamna sute de mii de români la sărăcie și dependență, vom distruge echilibrul social al zonelor montane și vom transforma comunități vii în decoruri pustii pentru ONG-urile finanțate din străinătate.
Nu putem repeta greșeala făcută la desemnarea siturilor Natura 2000, când statul român a semnat hărți impuse de Bruxelles fără să consulte populația și fără să compenseze pierderile proprietarilor și ale comunităților locale.
România trebuie să protejeze natura, dar în mod inteligent și echilibrat, cu participarea celor care trăiesc în și din acele teritorii. Protecția biodiversității nu înseamnă excluderea omului din natură, ci armonie între om și mediu, așa cum românii au trăit de veacuri.
De aceea, solicit Ministerului Mediului și Guvernului condus de Ilie Bolojan să oprească această politică de non-intervenție administrată cu forța și să inițieze o dezbatere națională reală, cu specialiști, primari, pădurari, agricultori și reprezentanți ai comunităților afectate.
Adevărata protecție a mediului nu se face cu hărți desenate la birou, ci cu respect față de oameni și tradițiile lor.
România nu trebuie să devină o rezervație naturală europeană, ci o țară vie, în care omul și natura coexistă în echilibru.
Comments are closed