Tema pe care o dezbatem astăzi nu priveşte doar structura sistemului de învăţământ, ci viitorul economic şi social al României. A vorbi despre meserii pentru viitor înseamnă a vorbi despre demnitatea muncii, despre competenţă şi despre reconectarea şcolii la realităţile vieţii.
Timp de decenii, educaţia tehnologică a fost privită cu o nedreaptă condescendenţă, de parcă numai studiile teoretice ar garanta succesul şi statutul social.
Această prejudecată a produs consecinţe dramatice: am pierdut generaţii de tineri care nu şi-au descoperit vocaţia, am pierdut meşteşuguri, iar piaţa muncii se confruntă cu un deficit cronic de personal calificat.
Introducerea calificărilor de nivel 1 şi 2 în liceele tehnologice reprezintă, în acest context, o reparaţie morală şi o investiţie strategică.
Ea oferă tinerilor posibilitatea de a dobândi competenţe profesionale clare încă din anii de liceu, deschizând drumul către locuri de muncă stabile, către antreprenoriat local şi către o cultură a excelenţei în meserie, nu doar a conformismului academic. Ca profesor, ştiu că educaţia practică, aplicată, are o forţă formativă extraordinară. Elevul care îşi vede munca prinsă într-un proiect real, într-un atelier sau într-un parteneriat cu mediul economic, devine responsabil, motivat şi mândru de ceea ce poate construi.
De aceea, această reformă trebuie să fie însoţită de modernizarea infrastructurii şcolilor tehnologice, de formarea cadrelor didactice specializate, dar mai ales de recuperarea prestigiului social al meseriilor.
Meseriile viitorului nu mai sunt simple ocupaţii manuale, ele sunt profesii inteligente, integrate în tehnologie, sustenabilitate şi inovaţie.
Un electrician modern, un operator de echipamente digitale, un tehnician în agricultură sau în turism reprezintă astăzi vectori ai dezvoltării economice, nu simple piese ale sistemului. România nu îşi poate permite să piardă oameni capabili doar pentru că sistemul nu le-a oferit o cale potrivită.
Aşadar, această iniţiativă privind introducerea calificărilor de nivel 1 şi 2 este nu doar o schimbare de programă, ci o schimbare de mentalitate. O şansă reală pentru tinerii care doresc să-şi construiască o carieră solidă, prin muncă, pricepere şi respect faţă de meseria aleasă.
Educaţia tehnologică nu este o alternativă minoră, ci un pilon de dezvoltare naţională. Prin ea putem reda încrederea tinerilor în şcoală, putem reconstrui legătura dintre educaţie şi economie şi putem repune România pe drumul firesc al competenţei şi al valorii. Să le dăm copiilor noştri nu doar diplome, ci instrumente reale de reuşită în viaţă.
Comments are closed