Prezentată de către: senatorul Costache CHERTIF
Circumscripţia electorală: nr. 26 Maramureș
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declaraţiei politice: „Transparența în sănătate nu este un moft, ci o datorie! De ce fuge ministrul Rogobete de controlul parlamentar?”
Domnule președinte al Senatului, stimați colegi, dragi români,
Ca medic și membru al Comisiei pentru Sănătate mă văd nevoit să trag astăzi un semnal de alarmă: ministrul Sănătății, domnul Alexandru Rogobete, refuză de aproape două luni să răspundă unei întrebări parlamentare legitime, pe care i-am adresat-o încă pe 17 septembrie.
Domnul ministru Rogobete, de aproape două luni, se sustrage controlului parlamentar, deși întrebarea pe care i-am adresat-o privește aspecte extrem de grave – acțiuni posibile de conflict de interese și favoritism în cadrul Ministerului Sănătății, cu efecte directe asupra modului în care se cheltuiesc fondurile publice și fondurile europene din PNRR.
Întrebarea mea privește acuzațiile apărute în presa de investigație, inclusiv în publicația Strict Secret, care susține că domnul Rogobete ar fi fost implicat în favorizarea firmelor ALMED Investments și Hellimed, companii care ar fi câștigat licitații importante în domeniul medical exact în perioada în care acesta ocupa funcția de secretar de stat în Ministerul Sănătății și coordona implementarea PNRR.
Același material arată că numirea sa ca ministru ar fi fost rezultatul unui sistem de influențe politice timișorene, conectate la lideri de partid și la grupuri economice ce controlează resurse din sănătate. Într-un stat democratic, asemenea acuzații publice nu pot fi ignorate.
De aceea, am solicitat ministrului să clarifice trei aspecte simple:
1️. Dacă a favorizat aceste firme în perioada în care a avut funcții de decizie în minister;
2️. De ce aceleași companii au fost selectate în mod repetat la licitații majore;
3️. Dacă procedurile au fost verificate de instituții precum Curtea de Conturi sau DNA și care au fost rezultatele.
Nici după expirarea termenului legal, nu am primit un răspuns. În mod evident, această tăcere nu este doar o lipsă de politețe instituțională. Tăcerea domnului Rogobete este, în sine, un răspuns, dar unul care care sfidează controlul parlamentar și trădează disprețul față de transparență și față de Parlamentul României.
Să fiu înțeles corect. În acest caz nu este vorba despre o dispută personală, ci despre modul în care este gestionat bugetul public al sănătății, inclusiv miliardele alocate prin PNRR. Românii au dreptul să știe dacă sistemul sanitar funcționează pentru pacient sau pentru interesele de partid.
Vreau să reamintesc tuturor că legea și regulamentul activităților parlamentare stabilesc clar că miniștrii sunt obligați să răspundă în scris la întrebările și interpelările parlamentarilor. Nerespectarea acestui principiu echivalează cu dispreț față de controlul democratic și față de contribuabilul român care plătește, prin taxe și impozite, funcționarea acestor instituții.
Astăzi am reiterat întrebarea mea parlamentară și aștept un răspuns prompt și explicit.
Domnule ministru Rogobete, dacă aceste acuzații sunt nefondate, răspundeți clar și demontați-le cu argumente și documente. Dar dacă le evitați, atunci întrețineți suspiciunea că în ministerul pe care îl conduceți se petrec lucruri necurate.
În timp ce spitalele din țară se confruntă cu lipsuri grave, iar medicii pleacă dezamăgiți din sistem, nu putem tolera ca fondurile destinate vindecării să devină mijloace de îmbogățire politică.
În toată țara spitalele se zbat să supraviețuiască, lipsesc medicamentele, personalul este suprasolicitat, iar echipamentele promise prin PNRR întârzie. În schimb, vedem cum firme privilegiate politic își dublează profiturile peste noapte.
Solicit public prim-ministrului României să intervină și să asigure respectarea legii: miniștrii sunt obligați să răspundă Parlamentului. Controlul democratic nu este facultativ, iar refuzul de a coopera cu Legislativul echivalează cu subminarea principiului răspunderii ministeriale.
Ministerul Sănătății nu este moșia nimănui, iar transparența actului administrativ nu este un moft, ci o datorie. Și dacă vrem cu adevărat reformă în sănătate, trebuie să începem prin a vindeca boala tăcerii vinovate din minister.
Comments are closed