Astăzi, aș dori să aduc în atenția Parlamentului României două Românii care trăiesc, de fapt, aceeași durere, aceeași speranță și aceeași nevoie de recunoaștere: România din interiorul granițelor și România din afara granițelor.
Zeci de ani de migrație au lăsat urme adânci în structura socială și sufletească a poporului nostru. Românii plecați peste hotare nu sunt „ai altor țări” — sunt ai noștri, sunt ai acestei națiuni.
Dar, dincolo de cifre și statistici, există o realitate umană dureroasă: mii de copii români din diaspora nu mai au acces real la educație în limba română, la manuale, la cultura și valorile noastre naționale. În multe comunități din Franța, Italia, Spania sau Germania, cultura și limba română au devenit opționale, rare sau complet inexistente. Lipsa de sprijin logistic, lipsa profesorilor acreditați și lipsa unei strategii culturale coerente din partea statului român duc, încet, la o formă de dezrădăcinare tăcută.
Identitatea românească nu trebuie să fie un lux al memoriei, ci o datorie a statului. România are datoria să-și protejeze limba, cultura și cetățenii oriunde s-ar afla.
Astăzi însă, în mod dureros, am aflat că un cetățean român, Octav Stroici, a murit la Roma, prins sub dărâmăturile turnului medieval Torre dei Conti, aflat în renovare. A fost scos dintre ruine după mai bine de 11 ore de eforturi disperate ale salvatorilor italieni, dar viața lui nu a mai putut fi salvată. Roma este astăzi în doliu pentru el. Un om simplu, un român muncitor, și-a dat viața într-o țară străină, departe de ai săi.
Vă solicit, stimați colegi, să ținem un moment de reculegere în memoria acestui român — simbol al miilor de oameni care trăiesc și muncesc cinstit, uneori în condiții grele, în afara țării lor.
Stimați colegi,
Această tragedie trebuie să fie pentru noi un semnal de alarmă. Avem obligația să întărim rolul consular, să cerem o mai mare transparență și eficiență din partea ambasadelor și consulatelor noastre. Prea mulți români din diaspora ne transmit că nu găsesc sprijin, că sunt tratați cu indiferență, că birocrația și lipsa de empatie le transformă suferința în umilință.
Consulatele nu sunt clădiri sterile în care se eliberează documente. Ele trebuie să fie casele României din afara României, locuri vii, deschise, unde fiecare cetățean român să fie ascultat, sprijinit și respectat.
De aceea, solicit public Ministerului Afacerilor Externe:
– să prezinte Parlamentului un raport complet privind modul în care sunt tratate cazurile de accidente, decese și abuzuri care implică cetățeni români din străinătate;
– să verifice activitatea fiecărui consulat, inclusiv competențele profesionale ale personalului, gradul de accesibilitate și eficiența serviciilor oferite;
– să inițieze un program permanent de sprijin educațional și cultural pentru copiii români din diaspora, cu manuale, platforme online și tabere de vară dedicate limbii și culturii românești.
Românii plecați nu sunt cetățeni de mâna a doua. Ei nu trebuie pomeniți doar la tragedii sau în campanii electorale. Ei sunt o parte vie și demnă a acestei națiuni, care merită respect, recunoaștere și protecție reală.
Comments are closed