George Simion – Lege privind facilitarea accesului la apă al populației

CĂTRE,

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege privind facilitarea accesului la apă al populației” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.   

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Deputat AUR George-Nicolae Simion

EXPUNERE DE MOTIVE

I. MOTIVUL EMITERII ACTULUI NORMATIV

Prezenta propunere legislativă răspunde unei necesități stringente de a asigura accesul echitabil și universal al populației României la apă potabilă, recunoscut ca drept fundamental al omului și ca resursă vitală pentru sănătate publică, demnitate umană și dezvoltare economică durabilă. Inițiativa legislativă pornește de la constatarea unor insuficiențe majore ale cadrului normativ actual și de la dezideratele sociale prezente și de perspectivă care reclamă o intervenție normativă clară și coerentă.

În contextul legislației în vigoare, accesul la apă potabilă este reglementat fragmentar, prin Ordonanța Guvernului nr. 7/2023 privind calitatea apei destinate consumului uman și prin Legea apelor nr. 107/1996. Cu toate acestea, cadrul normativ existent prezintă neconcordanțe semnificative și lacune care afectează capacitatea autorităților publice de a garanta accesul universal la această resursă esențială. În special, legislația actuală nu prevede obligații concrete pentru unitățile administrativ-teritoriale de a asigura infrastructură publică accesibilă pentru consumul de apă potabilă în spațiile publice, nu reglementează în mod coerent tarifarea apei pentru consumul casnic și nu oferă protecție suficientă consumatorilor vulnerabili în fața creșterii continue a costurilor serviciilor de apă și canalizare.

Principiile de bază care fundamentează prezenta propunere legislativă sunt următoarele: recunoașterea apei ca bun comun esențial și nu exclusiv ca marfă supusă legilor pieței, garantarea accesului nediscriminatoriu la apă potabilă pentru toate categoriile sociale, protecția consumatorilor casnici prin mecanisme de plafonare tarifară, asigurarea transparenței în facturarea serviciilor de apă și canalizare, promovarea utilizării sustenabile a resurselor de apă și descurajarea comercializării excesive a acesteia, precum și responsabilizarea autorităților publice locale și centrale pentru asigurarea infrastructurii necesare accesului public la apă.

Elementele noi și esențiale ale reglementării propuse constau în instituirea obligației concrete pentru unitățile administrativ-teritoriale de a instala cișmele stradale în locuri publice strategice până la data de 30 iunie 2026, obligarea restaurantelor și cantinelor de a oferi apă potabilă gratuită la cererea clientului, plafonarea tarifului apei potabile pentru consumatorii casnici la maximum 0,2% din salariul minim net pe economie per metru cub, reglementarea utilizării gratuite a apelor de suprafață și subterane pentru persoanele fizice care dețin exploatații agricole mici, interzicerea concesionării exclusive a apelor de suprafață către operatori economici în zonele cu suprafețe agricole exploatate și stabilirea unui sistem coerent de sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea obligațiilor instituite.

Necesitatea acestei reglementări este susținută de numeroase rapoarte și studii naționale și internaționale care evidențiază inegalitățile în accesul la apă potabilă în România, costurile din ce în ce mai ridicate ale serviciilor de apă pentru consumatorii casnici, precum și tendința de privatizare și comercializare excesivă a resurselor de apă. Tarifele practicate de operatorii regionali de apă au crescut semnificativ în ultimii ani, depășind în multe cazuri capacitatea de plată a gospodăriilor cu venituri mici. Totodată, România are obligația de a transpune și implementa principiile Directivei (UE) 2020/2184 privind calitatea apei destinate consumului uman, care prevede în mod explicit promovarea accesului universal la apă și îmbunătățirea accesului pentru grupurile vulnerabile.

Prezenta propunere legislativă se înscrie în cadrul politicii legislative a statului român de armonizare cu standardele Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor, sănătății publice și gestionării durabile a resurselor de apă, fiind compatibilă cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 a Națiunilor Unite, în special cu Obiectivul 6 privind asigurarea disponibilității și gestionării durabile a apei și a sanitației pentru toți.

În ceea ce privește situația extraordinară care justifică adoptarea acestei legi, aceasta este determinată de creșterea accelerată a tarifelor pentru serviciile de apă și canalizare în ultimii ani, care a afectat serios capacitatea de plată a populației, în special a categoriilor vulnerabile, de lipsa infrastructurii publice de acces gratuit la apă potabilă în majoritatea localităților din România și de necesitatea de a preveni situații de criză socială generate de imposibilitatea accesului la apă potabilă pentru segmente importante ale populației. În lipsa acestor măsuri legislative, se anticipează o accentuare a inegalităților sociale, o creștere a numărului de debranșări de la rețeaua publică de apă din cauza neplății facturilor și o deteriorare a stării de sănătate publică.

II. IMPACTUL SOCIOECONOMIC

Reglementarea propusă are un impact socioeconomic complex și multidimensional, cu efecte pozitive semnificative asupra mediului social, economiei gospodăriilor și mediului înconjurător.

Din perspectiva impactului social, măsurile propuse vor contribui direct la reducerea sărăciei și a excluziunii sociale prin asigurarea accesului la apă potabilă pentru toate categoriile de populație, indiferent de venit sau de locul de reședință. Plafonarea tarifului apei la maximum 0,2% din salariul minim net pe economie per metru cub va proteja gospodăriile cu venituri mici și medii de povara crescândă a costurilor cu utilități și va preveni situațiile de debranșare de la rețeaua publică de apă din cauza incapacității de plată. Instalarea cișmelelor stradale în locuri publice va îmbunătăți accesul direct la apă potabilă pentru persoanele fără adăpost, pentru lucrătorii din piețe și zone comerciale pietonale, pentru copiii din parcuri și locuri de joacă, pentru elevii și studenții din unitățile de învățământ, precum și pentru călătorii care tranzitează gări, autogări și aeroporturi. Obligarea restaurantelor și cantinielor de a oferi apă potabilă gratuită va reduce costurile pentru consumatori și va promova practici comerciale mai echitabile.

Din punct de vedere macroeconomic, implementarea acestei legislații va genera atât costuri, cât și beneficii. Costurile principale vor fi suportate de bugetele locale și centrale pentru instalarea și întreținerea cișmelelor stradale și pentru compensarea eventualelor diferențe între tarifele practicate de operatorii de apă și plafonul stabilit prin lege. Pentru acoperirea acestor costuri, se vor putea accesa fonduri europene din cadrul Programului Operațional Infrastructură Mare sau din Planul Național de Redresare și Reziliență, precum și fonduri de la bugetul de stat și bugetele locale.

Beneficiile economice ale reglementării propuse includ reducerea cheltuielilor gospodăriilor pentru achiziționarea de apă îmbuteliată, reducerea costurilor din sistemul de sănătate prin prevenirea bolilor legate de deshidratare sau de consumul de apă necorespunzătoare calitativ, creșterea productivității în sectorul agricol prin facilitarea accesului liber la apă pentru exploatațiile mici și mijlocii și stimularea economiei circulare prin promovarea utilizării recipientelor reutilizabile în locul sticlelor de plastic de unică folosință.

Din perspectiva mediului de afaceri, reglementarea va avea un impact moderat asupra restaurantelor și cantinelor, care vor trebui să investească în achiziționarea de recipiente reutilizabile pentru servirea apei potabile gratuite. Totuși, costul acestei măsuri este redus comparativ cu beneficiile de imagine și de loializare a clienților. Pentru operatorii regionali și locali de apă, plafonarea tarifului va putea genera presiuni financiare în cazul în care costurile de producție și distribuție depășesc plafonul stabilit, însă mecanismul de compensare financiară de către autoritățile publice va asigura sustenabilitatea financiară a acestor operatori.

Impactul asupra mediului înconjurător este în mod preponderent pozitiv. Facilitarea accesului la apă potabilă gratuită în spații publice și în restaurante va reduce consumul de apă îmbuteliată în sticle de plastic de unică folosință, contribuind astfel la diminuarea cantității de deșeuri de plastic generate anual. Promovarea utilizării sustenabile a apelor de suprafață și subterane pentru agriculturi și interzicerea concesionării exclusive vor proteja resursele de apă împotriva exploatării excesive și vor menține echilibrul ecologic al ecosistemelor acvatice. În plus, reglementarea va contribui la atingerea țintelor naționale în domeniul economiei circulare și al reducerii deșeurilor de plastic, stabilite prin Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor și prin angajamentele României față de Uniunea Europeană.

III. IMPACTUL FINANCIAR ASUPRA BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT

Implementarea prezentei legi va genera cheltuieli suplimentare pentru bugetul general consolidat, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung. Evaluarea impactului financiar a fost realizată pe baza estimărilor privind numărul de cișmele stradale care trebuie instalate, costurile de investiție și întreținere ale acestora, precum și eventualele compensații financiare care vor trebui acordate operatorilor de apă pentru diferența dintre tarifele reale și plafonul stabilit.

Pentru anul curent, se estimează că vor fi necesare fonduri pentru inițierea procesului de achiziție publică și pentru realizarea primelor instalări de cișmele stradale în localitățile mari și în zonele cu trafic intens de pietoni, precum și pentru compensații financiare către operatorii de apă care practică tarife peste plafonul stabilit.

În ceea ce privește compensațiile financiare pentru operatorii de apă, impactul bugetar va depinde de diferența dintre tarifele actuale practicate și plafonul de 0,2% din salariul minim net pe economie per metru cub. La nivelul actual al salariului minim net pe economie de aproximativ 2.574 lei, plafonul stabilit corespunde unui tarif de aproximativ 5,15 lei per metru cub de apă potabilă.

Conform datelor oficiale ale Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice pentru anul 2025, situația tarifelor practicate de operatorii regionali de apă relevă o realitate complexă. Tarifele practicate de cei 47 de operatori regionali variază între 3,52 lei per metru cub, reprezentând cel mai redus tarif la nivel național, și 10,06 lei per metru cub, reprezentând cel mai ridicat tarif. Media națională a tarifelor se situează la 7,65 lei per metru cub, în timp ce mediana este de 7,61 lei per metru cub, ceea ce indică o concentrare a tarifelor în jurul acestei valori.

Analiza detaliată a datelor arată că doar un singur operator regional din cei 47, respectiv 2,1% din total, practică un tarif inferior plafonului propus de 5,15 lei per metru cub. În contrast, restul de 46 de operatori, reprezentând 97,9% din totalul operatorilor regionali, practică tarife care depășesc acest plafon, situându-se în intervalul cuprins între 5,72 lei și 10,06 lei per metru cub. Distribuția tarifelor pe intervale de preț relevă că majoritatea operatorilor, respectiv 53,2% din total, practică tarife cuprinse între 6 și 8 lei per metru cub, în timp ce 34% dintre operatori practică tarife situate între 8 și 10 lei per metru cub. Un operator depășește pragul de 10 lei per metru cub, reprezentând 2,1% din totalul operatorilor analizați, iar 10,6% dintre operatori practică tarife sub 6 lei per metru cub, dar peste plafonul propus.

Diferența medie care trebuie compensată la nivel național este de aproximativ 2,54 lei per metru cub, calculată prin raportare la totalitatea operatorilor regionali. Pentru operatorii efectiv afectați de plafonare, respectiv cei 46 de operatori care depășesc plafonul stabilit, diferența medie de compensat se ridică la 2,59 lei per metru cub. Aceste diferențe sunt semnificative și reflectă atât costurile reale de producție și distribuție a apei în diferite regiuni ale țării, cât și investițiile necesare pentru menținerea și modernizarea infrastructurii de apă și canalizare.

Având în vedere un consum anual estimat de aproximativ 700 de milioane de metri cubi de apă pentru consumatorii casnici la nivel național, calculat pe baza populației conectate la rețelele publice de apă și a consumului mediu per capita, se estimează că vor fi necesare compensații anuale cuprinse între 800 și 1.500 milioane lei pentru a acoperi diferențele dintre tarifele reale practicate de operatori și plafonul stabilit prin lege. Această estimare ia în considerare variațiile de consum pe parcursul anului, eventualele ajustări ale tarifelor în perioada de tranziție și necesitatea asigurării sustenabilității financiare a operatorilor, astfel încât aceștia să poată continua să furnizeze servicii de calitate și să realizeze investițiile necesare în infrastructură.

Aceste cheltuieli vor fi acoperite dintr-o combinație de surse, incluzând bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, fonduri de la bugetul de stat alocate prin programele Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și prin Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, fonduri europene din cadrul Programului Operațional Infrastructură Mare 2021-2027 și din Planul Național de Redresare și Reziliență, componenta dedicată infrastructurii de apă și canalizare, precum și eventuale realocări din economiile realizate în alte sectoare.

În ceea ce privește veniturile, impactul direct asupra bugetului general consolidat este neutru, întrucât reglementarea nu instituie taxe sau impozite noi. Totuși, se anticipează venituri indirecte generate de reducerea cheltuielilor în sistemul de sănătate publică prin prevenirea bolilor legate de consumul de apă necorespunzătoare sau de deshidratare, estimate la aproximativ 50-100 milioane lei anual, precum și de creșterea veniturilor fiscale generate de dezvoltarea economiei locale în zonele rurale beneficiare de accesul facilitat la apă pentru agricultură.

IV. IMPACTUL ASUPRA SISTEMULUI JURIDIC

Prezenta propunere legislativă are implicații semnificative asupra sistemului juridic național, prin modificarea și completarea a două acte normative fundamentale în domeniul apei și prin stabilirea unui nou cadru de reglementare pentru accesul populației la apă potabilă.

Prima modificare vizează Ordonanța Guvernului nr. 7/2023 privind calitatea apei destinate consumului uman, aprobată cu modificări prin Legea nr. 96/2024. Completarea acestui act normativ cu obligația pentru unitățile administrativ-teritoriale de a instala cișmele stradale în locuri publice și cu obligația pentru restaurante și cantine de a oferi apă potabilă gratuită reprezintă o dezvoltare coerentă a cadrului legal instituit prin transpunerea Directivei (UE) 2020/2184. Această directivă europeană stabilește în mod explicit, la articolul 16, obligația statelor membre de a îmbunătăți accesul la apă pentru toți, în special pentru grupurile vulnerabile, și de a promova utilizarea apei de la robinet în locul apei îmbuteliate. Prin urmare, modificarea propusă asigură compatibilitatea deplină cu reglementările unionale în materie și consolidează transpunerea corectă a directivei în legislația națională.

A doua modificare se referă la Legea apelor nr. 107/1996, act normativ fundamental care reglementează regimul juridic al apelor în România. Modificările propuse vizează extinderea posibilității de utilizare gratuită a apelor de suprafață și subterane pentru persoanele fizice care dețin exploatații agricole mici, cu stabilirea unui prag de debit și suprafață care să protejeze agricultorii individuali și gospodăriile țărănești, plafonarea prețului apei pentru debite mai mari decât cele prevăzute pentru utilizare gratuită, interzicerea concesionării exclusive a apelor de suprafață către operatori economici în zonele cu suprafețe agricole exploatate și instituirea de sancțiuni pentru acumularea, revânzarea sau deturnarea apei în scopuri comerciale. Aceste modificări sunt compatibile cu principiile legislației europene în domeniul apei, în special cu Directiva-cadru privind apa 2000/60/CE, care promovează utilizarea durabilă a resurselor de apă și protejarea ecosistemelor acvatice, precum și cu Carta Europeană a Apei, care recunoaște apa ca patrimoniu comun al umanității.

În ceea ce privește compatibilitatea cu reglementările unionale, prezenta propunere legislativă se aliniază la următoarele acte normative europene: Directiva (UE) 2020/2184 privind calitatea apei destinate consumului uman, care prevede la articolul 16 măsuri de îmbunătățire a accesului la apă pentru toți, inclusiv prin instalarea de puncte de acces public la apă potabilă în spații publice și promovarea furnizării gratuite sau cu costuri reduse a apei în instituții publice și în restaurante, Directiva-cadru privind apa 2000/60/CE, care stabilește un cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii apei și promovează utilizarea durabilă a resurselor de apă bazată pe protecția pe termen lung a resurselor disponibile, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 168 privind sănătatea publică și articolul 191 privind protecția mediului.

La nivel internațional, prezenta propunere legislativă este în acord cu Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 64/292 din 28 iulie 2010, prin care s-a recunoscut dreptul la apă potabilă și la servicii de salubritate ca drept fundamental al omului, esențial pentru exercitarea deplină a dreptului la viață și a tuturor celorlalte drepturi ale omului, precum și cu Obiectivul de Dezvoltare Durabilă nr. 6 din Agenda 2030 a ONU, care prevede asigurarea disponibilității și gestionării durabile a apei și a sanitației pentru toți până în anul 2030. De asemenea, reglementarea este compatibilă cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în multiple cauze că lipsa accesului la apă potabilă poate constitui o încălcare a articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea tratamentelor inumane sau degradante, precum și a articolului 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie.

În ceea ce privește implicațiile asupra legislației interne, prezenta propunere legislativă completează cadrul normativ existent în domeniul protecției consumatorilor, al sănătății publice și al gestionării resurselor naturale. Modificările propuse sunt coerente cu dispozițiile Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului, care garantează dreptul consumatorilor la servicii de utilitate publică de calitate și la prețuri corecte, precum și cu Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, care reglementează relațiile dintre autoritățile administrației publice locale, operatorii serviciilor și utilizatori.

V. CONSULTĂRILE DERULATE ÎN VEDEREA ELABORĂRII PROIECTULUI DE ACT NORMATIV

În procesul de elaborare a prezentei propuneri legislative, au fost derulate consultări extinse cu organizații ale societății civile și experți în domeniul apei și al sănătății publice.

Principalele recomandări primite în urma consultărilor au vizat următoarele aspecte: necesitatea stabilirii unui termen realist pentru implementarea obligației de instalare a cișmelelor stradale, ținând cont de capacitățile financiare și administrative ale unităților administrativ-teritoriale mici și mijlocii, oportunitatea instituirii unui mecanism de compensare financiară pentru operatorii de apă care practică tarife peste plafonul stabilit, pentru a evita deteriorarea calității serviciilor sau falimentul acestora, importanța asigurării calității apei furnizate prin cișmelele stradale, prin stabilirea obligației de monitorizare periodică și de mentenanță a instalațiilor, necesitatea definirii clare a categoriilor de locuri publice în care trebuie instalate cișmelele stradale, pentru a facilita implementarea măsurii de către autoritățile locale și oportunitatea extinderii obligației de furnizare gratuită a apei potabile și către alte categorii de operatori economici, cum ar fi hotelurile, centrele comerciale sau instituțiile publice care deservesc un număr mare de persoane.

Aceste recomandări au fost analizate și integrate în măsura în care erau compatibile cu obiectivele și principiile propunerii legislative. Astfel, termenul de implementare a fost stabilit la 30 iunie 2026, oferind autorităților locale o perioadă suficientă pentru planificarea și realizarea investițiilor necesare. De asemenea, a fost introdus un mecanism clar de compensare financiară pentru operatorii de apă, pentru a asigura sustenabilitatea financiară a acestora și pentru a preveni deteriorarea calității serviciilor. În ceea ce privește calitatea apei furnizate prin cișmelele stradale, aceasta este garantată prin faptul că instalațiile vor fi conectate direct la rețeaua publică de apă potabilă, care este deja supusă unui regim strict de monitorizare și control al calității, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 7/2023.

VI. ACTIVITĂȚILE DE INFORMARE PUBLICĂ PRIVIND ELABORAREA ȘI IMPLEMENTAREA PROIECTULUI DE ACT NORMATIV

Transparența procesului legislativ și informarea adecvată a publicului constituie priorități fundamentale în elaborarea prezentei propuneri legislative. În acest sens, proiectul de lege va fi supus dezbaterii publice pe site-ul Parlamentului României.

De asemenea, vor fi organizate dezbateri publice și sesiuni de consultare în principalele orașe ale țării, cu participarea reprezentanților autorităților administrației publice locale, ai operatorilor de apă, ai organizațiilor societății civile și ai cetățenilor interesați. Aceste evenimente vor avea ca scop prezentarea obiectivelor și a prevederilor propunerii legislative, colectarea de observații și sugestii din partea publicului și clarificarea aspectelor legate de implementarea practică a măsurilor prevăzute.

În vederea asigurării unei informări corespunzătoare a populației cu privire la drepturile și obligațiile instituite prin noua reglementare, autoritățile administrației publice locale vor derula campanii de informare publică, prin intermediul mass-media locale, al site-urilor instituționale și al materialelor informative distribuite în comunitate. Aceste campanii vor viza în special explicarea mecanismului de plafonare tarifară pentru consumatorii casnici, informarea cu privire la locațiile în care vor fi instalate cișmelele stradale și promovarea utilizării responsabile a apei și a bunelor practici de conservare a resurselor de apă.

De asemenea, operatorii regionali și locali de apă vor avea obligația de a informa consumatorii cu privire la modul de calcul al tarifelor și la drepturile de care beneficiază în calitate de consumatori finali, inclusiv dreptul de a beneficia de apă potabilă la un tarif plafonat și dreptul de a sesiza autoritățile competente în cazul în care constată nereguli sau practici comerciale abuzive.

VII. MĂSURILE DE IMPLEMENTARE

Implementarea prezentei legi va necesita adoptarea unor măsuri instituționale și funcționale la nivelul administrației publice centrale și locale, precum și coordonarea activităților între diferitele autorități și instituții implicate.

La nivel central, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației va avea responsabilitatea de a coordona procesul de implementare a obligației de instalare a cișmelelor stradale, de a asigura suportul metodologic și financiar pentru unitățile administrativ-teritoriale și de a monitoriza progresul implementării la nivel național. De asemenea, acest minister va elabora norme metodologice de aplicare a legii, în colaborare cu Ministerul Sănătății și cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, care vor preciza standardele tehnice pentru instalarea cișmelelor stradale, procedurile de monitorizare a calității apei furnizate și modalitățile de alocare a fondurilor pentru compensarea diferențelor tarifare.

Ministerul Sănătății, prin Institutul Național de Sănătate Publică și prin direcțiile de sănătate publică județene, va avea responsabilitatea de a monitoriza și controla calitatea apei potabile furnizate prin cișmelele stradale, de a verifica respectarea normelor sanitare și de a dispune măsurile necesare în cazul în care sunt identificate neconformități. De asemenea, personalul de specialitate împuternicit de conducerea Ministerului Sănătății va avea atribuții de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor în cazul nerespectării obligațiilor de către unitățile administrativ-teritoriale.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului va avea responsabilitatea de a verifica respectarea obligației restaurantelor, cantinelor și serviciilor de catering de a furniza apă potabilă gratuită la cererea clienților și de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege. În acest sens, inspectorii ANPC vor include în planurile anuale de control verificarea acestei obligații și vor acționa pe baza sesizărilor primite de la consumatori.

Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice va monitoriza respectarea plafonului tarifar de către operatorii regionali și locali de apă și va aplica sancțiunile contravenționale în cazul în care constată depășiri ale acestui plafon fără a fi asigurat mecanismul de compensare financiară. De asemenea, ANRSC va evalua periodic impactul plafonării tarifelor asupra sustenabilității financiare a operatorilor și va raporta Guvernului și Parlamentului cu privire la necesitatea eventualelor ajustări ale cadrului de reglementare.

La nivel local, primarii și consiliile locale vor avea responsabilitatea de a identifica locurile optime pentru instalarea cișmelelor stradale, de a întocmi proiectele tehnice necesare, de a organiza procedurile de achiziție publică pentru achiziționarea și instalarea echipamentelor și de a asigura întreținerea și funcționarea corespunzătoare a acestora. În acest sens, autoritățile locale vor putea înființa structuri dedicate sau vor putea delega aceste atribuții către operatorii locali de apă, pe baza unor contracte clare care să definească responsabilitățile și resursele financiare alocate.

Pentru asigurarea resurselor financiare necesare implementării, autoritățile locale vor putea accesa fonduri europene din cadrul Programului Operațional Infrastructură Mare 2021-2027, axă prioritară dedicată infrastructurii de apă și canalizare, fonduri din Planul Național de Redresare și Reziliență, componenta C10 – Fondul local, care sprijină investițiile în infrastructura de interes local, fonduri de la bugetul de stat, alocate prin programe dedicate implementării legislației în domeniul apei și sănătății publice, precum și fonduri din bugetele locale proprii, care pot fi suplimentate prin realocări bugetare sau prin contractarea de împrumuturi în condițiile legii.

Pentru asigurarea unei implementări eficiente și coerente, se va elabora un plan de acțiune național care va stabili calendarul detaliat al activităților, responsabilitățile instituțiilor implicate, indicatorii de performanță și mecanismele de monitorizare și evaluare. Acest plan va fi aprobat prin hotărâre de guvern și va fi actualizat periodic în funcție de progresul implementării și de eventualele dificultăți identificate în practică.

În concluzie, prezenta propunere legislativă răspunde unei necesități sociale stringente de a garanta accesul universal al populației României la apă potabilă, ca drept fundamental și ca resursă vitală pentru sănătate și demnitate umană. Reglementarea propusă este temeinic fundamentată din punct de vedere juridic, economic și social, este compatibilă cu legislația europeană și internațională în materie și răspunde dezideratelor de dezvoltare durabilă și de protecție a consumatorilor. Implementarea acestei legi va contribui la reducerea inegalităților sociale, la protecția categoriilor vulnerabile și la promovarea unei gestionări responsabile și durabile a resurselor de apă în România.

INIȚIATOR:

Deputat AUR George-Nicolae Simion

LEGE privind facilitarea accesului la apă al populației

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. 1

(1) Tariful perceput consumatorului final de către operatorul regional sau local pentru 1 metru cub de apă potabilă, produsă, transportată și distribuită prin rețeaua publică de alimentare cu apă, nu poate depăși 0,2% din salariul minim net pe economie.

(2) În tariful prevăzut la alin. (1) vor fi incluse și cheltuielile legate de canalizare, epurare, mentenanță sau alte costuri conexe, fără a fi evidențiate separat în factura emisă consumatorului final.

(3) În cazul în care tariful practicat de operatorul regional sau local depășește plafonul prevăzut la alin. (1), autoritățile publice locale și centrale vor lua măsuri de compensare financiară pentru diferență, din bugetele proprii sau din fonduri naționale, în vederea respectării acestui plafon.

(4) Plafonarea tarifului se aplică exclusiv apei potabile produse, transportate şi distribuite către consumatorii casnici, nu și către operatori economici, organizații non-profit, culte religioase, autorități sau instituții publice ori altele asemenea.

(5) Nerespectarea acestor prevederi atrage sancțiuni contravenționale cuprinse între 20.000 lei și 50.000 lei, aplicate operatorului regional sau local de către Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

Art. 2 – Ordonanța Guvernului nr. 7/2023 privind calitatea apei destinate consumului uman, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 25 ianuarie 2023, aprobată cu modificări prin Legea nr. 96/2024, se completează după cum urmează:

1. La articolul 16 alineatul (4), după litera d) se introduce o nouă literă, lit. e), cu următorul cuprins:

„e) până la data de 30 iunie 2026, montarea unor cișmele stradale conectate la rețeaua publică de aprovizionare cu apă și furnizarea gratuită a apei potabile în următoarele locuri: piețe agroalimentare și zone comerciale pietonale, parcuri publice, locuri de joacă, grădini publice, curțile unităților de învățământ publice, gări, autogări și stații de transport în comun, aeroporturi și terminale de transport public, baze sportive si terenuri de sport aflate sub regim de proprietate publică sau privată a statului.”

2. La articolul 21, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alin. (3)-(5), cu următorul cuprins:

„(3) Nerespectarea art. 16 alin. 4 lit. d) și e) de către unitățile administrativ-teritoriale vor fi sancționate cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei.

(4) Toate restaurantele și cantinele sunt obligate să pună la dispoziția fiecărui client, la cerere, apă potabilă gratuit, servită într-un recipient reutilizabil, sub sancțiunea unei amenzi de la 1.000 lei la 2.000 lei.

(5) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se va realiza astfel:

a) în cazul prevăzut la alin. (3), de către personalul de specialitate împuternicit de către conducerea Ministerului Sănătății, autoritate centrală în domeniul sănătății publice;

b) în cazul prevăzut la alin. (4), de către inspectorii din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului (ANPC).”

Art. 3 – Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 9 alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(2) Apele de suprafață sau subterane pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare și de protecție a calității apelor, pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat și alte trebuințe gospodărești, dacă pentru aceasta nu se folosesc instalații sau dacă debitul prelevat nu depășește 0,2 litri/secundă, exclusiv pentru satisfacerea necesităților gospodăriilor proprii, precum și exclusiv de către persoanele fizice pentru o exploatație agricolă de până la 5 hectare, dacă debitul prelevat nu depășește 0,5 litri/secundă.”

2. La articolul 9, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alin. (2¹)-(2³), cu următorul cuprins:

„(2¹) Pentru debite mai mari sau suprafețe mai extinse decât cele prevăzute la alin. (2), prețul apei este plafonat la nivelul de 0,1% din salariul minim net pe economie per mia de metri cubi de apă.

(2²) Concesionarea exclusivă a apelor de suprafață către operatori economici este interzisă la nivelul unităților administrativ-teritoriale unde există suprafețe agricole exploatate.

(2³) Este interzisă acumularea, revânzarea sau deturnarea apei în alte scopuri, inclusiv comerciale, sub sancțiunea pierderii dreptului de utilizare gratuită și aplicării unei amenzi de la 50.000 lei la 100.000 lei.”

Art. 4 – Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.