„De la Hagia Sophia la Chartres și Notre Dame, fiecare comunitate politică din Europa și-a fixat un centru spiritual. Cum? Prin exercițiul de temeinicie și verticalitate al ridicării unei Catedrale. Orice petec de civilizație umană are locuri sfinte, unde pământul freamătă și se bucură de atingerea lui Dumnezeu.
Când Regele David a visat la Templul din Ierusalim, el s-a gândit să dea națiunii sale o identitate. Cum? Prin așezarea chivotului legământului în clădirea chemată să unească, precum muntele lui Moise, cerul și pământul. Din contemplarea zilnică a faimoasei „axis mundi” rezultă ordinea cetății și ierarhia valorilor din viața comunitară.
Catedrala națională nu e doar o sumă de plăci de beton și mozaicuri. E locul de odihnă al suflării creștine și spațiul de reculegere al orașului, prefigurând totodată imaginea Ierusalimului ceresc.
Când oamenii sunt copleșiți de frică, angoasă, resentiment, dezordine și păcat, Catedrala își deschide o porțile și reface — prin cuvânt, ritual, icoană ori simbol — drumul spre normalitate. Căci adevăratul creștinism e firea omului restaurată prin har.
Duhul nu locuiește între ziduri, dar deschide cămările inimii. Catedrala invită la un parcurs mistagogic: o inițiere a privirii într-un spațiu dincolo de vizibil.
Catedrala este un instrument civilizator — o Arca lui Noe construită în formă de cruce. E cupola care pogoară binecuvântările cerului peste oameni.
Catedrala e laboratorul vindecării, al îndreptării și al transfigurării interioare. Cum? Prin terapia luminii necreate a Fiului schimbat la față pe Muntele Tabor.
Catedrala e Logos sculptat în piatră, hierofanie urbană, manifestarea divinului în mijlocul poporului credincios.
Arhitectura teologică a Catedralei e special gândită pentru a permite Regelui Hristos să aducă lumii un mesaj de biruință asupra entropiei cosmice și a morții individuale.
E zi de sărbătoare pentru Românii de pretutindeni.
Înțelegem bine un adevăr fundamental: Catedrala nu e doar un monument al demnității naționale, ci o școală a slujirii unei cauze sfinte — unui scop mai mare decât noi înșine.
Mai mult decât oricine, Constantin Brâncuși ar fi fost astăzi mândru de reușita neamului său”, a declarat Mihail Neamțu, deputat AUR.
Comments are closed