Silegeanu Cătălin – Întrebare – Consecințele lipsei de predictibilitate în reorganizarea rețelei școlare

Adresată: domnului Daniel-Ovidiu David, Ministrul Educației și Cercetării

De către Domnul senator: Cătălin Silegeanu

Circumscripția electorală: Nr. 07, Botosani

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Obiectul întrebării: Consecințele lipsei de predictibilitate în reorganizarea rețelei școlare

Stimate domnule ministru,

Aplicarea Legii nr. 141/2025 („Legea Bolojan”) ridică serioase semne de întrebare privind modul în care este gestionat sistemul de învățământ din România. La doar câteva săptămâni de la intrarea în vigoare a noilor măsuri, pe teren se constată confuzie, lipsă de informații clare și un sentiment general de instabilitate.

Potrivit datelor apărute în spațiul public, aproximativ 500 de școli și-au pierdut personalitatea juridică și au fost arondate altor unități, fără ca părinții, cadrele didactice sau autoritățile locale să fi fost consultați în prealabil. Situația este cu atât mai gravă cu cât chiar dumneavoastră ați declarat că „supărările legate de comasări” ar putea fi revizuite anul viitor, ceea ce sugerează că aceste decizii nu sunt nici definitive, nici fundamentate, ci reversibile de la un an la altul.

Această abordare nu face decât să adâncească neîncrederea în instituțiile statului și să transmită semnalul periculos că în educație se guvernează prin încercări și erori. Elevii, părinții și profesorii au nevoie de stabilitate și predictibilitate, nu de decizii care se schimbă odată cu prioritățile bugetare de moment.

În plus, exemplele recente din sistem arată că lipsa de coerență nu este un incident izolat. În 2024, organizarea Bacalaureatului a fost marcată de introducerea și apoi retragerea peste noapte a unei probe noi, iar programul „Masă caldă în școli” a fost blocat luni de zile din lipsă de proceduri. Toate acestea arată un tipar periculos de decizii luate fără analiză, fără consultare și fără o strategie pe termen lung.

Având în vedere cele expuse, vă solicit răspuns punctual la următoarele întrebări:

  1. Cum este posibil ca reorganizarea să fie justificată simultan prin „eficiență bugetară” (conform premierului) și „performanță educațională” (conform dumneavoastră)? Care dintre aceste explicații reflectă realitatea?
  2. Ce măsuri ia Ministerul Educației pentru a garanta accesul elevilor din mediul rural la transport sigur și condiții decente de studiu, în contextul în care multe comunități se confruntă deja cu probleme de infrastructură?
  3. Ce mecanisme veți introduce pentru a asigura stabilitatea deciziilor, astfel încât părinții și profesorii să nu fie puși anual în fața unor reorganizări succesive, dictate exclusiv de constrângeri financiare?

Domnule ministru, în lipsa unei strategii pe termen lung, fiecare decizie devine doar o improvizație. Vă solicit să prezentați public criteriile, analizele și planurile prin care să demonstrați că aceste măsuri au ca obiectiv real modernizarea educației, și nu doar reducerea cheltuielilor la nivelul bugetului central.

Distribuie acest articol!