A trecut un an de la inundațiile devastatoare care au lovit județul Galați, iar bilanțul este unul rușinos pentru autorități. În loc să vedem comunități refăcute, gospodării sprijinite și diguri consolidate, constatăm că oamenii trăiesc și astăzi cu aceeași teamă – că o ploaie mai puternică le poate distruge din nou viața.
Drumurile comunale sunt încă impracticabile, podurile nu au fost refăcute, gospodăriile și fermele
afectate nu au primit despăgubiri reale. Fermierii și-au pierdut animalele, culturile agricole au fost distruse, iar Guvernul nu a găsit soluții financiare pentru a-i ajuta să se ridice din prăbușire. În schimb, ce am primit? Studii de fezabilitate de milioane de lei, rapoarte și hârtii care nu apără pe nimeni de ape și nu aduc niciun ban în buzunarele celor loviți de nenorocire.
Este inacceptabil să vorbim despre „85% lucrări executate pe drumurile județene” sau despre „contracte semnate pentru calea ferată”, când oamenii din Slobozia Conachi, Pechea sau din alte localități încă își repară casele din buzunar, fără niciun sprijin real. Statul a preferat să cosmetizeze situația în rapoarte, dar în teren realitatea rămâne aceeași: ruină, nesiguranță și disperare.
Domnilor guvernanți, cum puteți justifica faptul că alocați zeci de milioane pentru studii și birocrație, dar nu pentru baraje și diguri care să protejeze viețile oamenilor? Cum puteți pretinde că aveți grijă de cetățeni, când la fiecare furtună oamenii privesc cerul cu groază, știind că apa le poate lua din nou tot ce au?
România are nevoie de fapte, nu de hârtii. De lucrări concrete, nu de promisiuni sterile. De solidaritate reală, nu de gesturi ipocrite în primele zile după o tragedie. Este o rușine națională ca, după un an de zile, locuitorii din Galați să fie încă abandonați, iar guvernul să mimeze implicarea.
Comments are closed