În mod normal, dacă am fi avut dezbateri reale cu privire la moțiunea simplă împotriva doamnei ministru Diana Buzoianu, această declarație nu își mai avea neapărat sensul. Însă, sunt de punctat o serie de lucruri cu privire la problema hidrocentralelor, proiecte pe care USR și doamna ministru nu le consideră esențiale pentru sistemul energetic.
Astăzi, când discutăm despre viitorul energetic al României, trebuie să privim dincolo de blocarea punerii în funcțiune a unor noi capacități de producție și să ne gândim la întreaga viață a tehnologiilor pe care le folosim.
Trebuie să înțeleagă toată lumea că amenajările hidroenergetice sunt adevărate baterii naturale ale României. Ele acumulează energie atunci când există surplus și o livrează atunci când nu avem soare sau vânt. De aceea, nu are niciun sens să blocheze cineva astfel de proiecte, cu atât mai mult cu cât vorbim despre investiții strategice pentru securitatea energetică națională.
Și pentru a înțelege cât de sensibile sunt aceste mecanisme, aș fi vrut să o întreb pe doamna ministru: știți cum se formează prețul marginal pe piața de echilibrare? Mă tem că răspunsul ar fi fost negativ. Iar dacă nu ar fi știut, i-aș fi răspuns eu: anul trecut, pentru scurt timp, prețul pe piața de echilibrare a ajuns la 10.000 de euro pe MWh, din cauza faptului că un operator privat, cu o capacitate foarte mică de stocare, a reușit să închidă piața. Cine credeți ca a suportat prețul …..?
Rolul pe care îl are doamna Buzoianu la conducerea Ministerului Mediului este următorul: să găsească soluții pentru dezvoltare, nu să genereze blocaje sau distrugere.
Întrebarea corectă nu este cum să blocăm aceste investiții, așa cum o face domnia sa și colegii săi din USR în prezent, ci cum putem să le transformăm în oportunități pentru oameni și pentru mediu. De ce să blocăm niște amenajări hidro care sunt aproape gata câtă vreme tot ce înseamnă Europa își dezvoltă aceste amenajări?
Este important ca Ministerul Mediului să nu întârzie nejustificat semnarea acordurilor de mediu sau organizarea ședințelor necesare finalizării acestora.
Principala prioritate a Ministerului Mediului ar trebui să fie orientată către dezvoltarea programelor de finanțare pentru reciclarea panourilor fotovoltaice și a bateriilor de stocare – un subiect asupra căruia însăși doamna ministru a atras atenția în urmă cu ceva timp.
Aș fi dorit să o întreb pe doamna ministru, pentru că a propus construirea de parcuri fotovoltaice, dacă are o estimare privind numărul de panouri fotovoltaice instalate în România. Dacă nu, vă pot spune eu: pe baza calculelor aproximative, astăzi vorbim de peste zece milioane de panouri aflate deja în funcțiune.
Întrebarea firească este: ce măsuri concrete a luat pentru protecția mediului în momentul în care aceste panouri își vor încheia durata de viață și vor trebui scoase din uz?
A bloca investiții deja aprobate este simplu, dar a construi este dificil. Responsabilitatea pe care o are doamna ministru nu este aceea de a împiedica dezvoltarea unor proiecte strategice, ci de a se asigura că, odată cu implementarea lor, România va fi pregătită pentru viitor și mediul va fi protejat prin programe sustenabile de gestionare a acestor tehnologii la sfârșitul ciclului de viață.
Rolul dumneai nu este acela de a evalua investițiile prin prisma rentabilității economice. În plus, așa cum am subliniat și la citirea moțiunii, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat această investiție strategică.
Rolul doamnei ministru este să construiască o strategie națională pentru finanțarea reciclării panourilor fotovoltaice și a bateriilor de stocare.
În lipsa unei astfel de viziuni, peste 5–10 ani riscăm ca România să se confrunte cu costuri ridicate pentru dezafectare și reciclare, costuri care fie vor fi transferate consumatorilor prin prețuri mai mari la energia verde, fie vor fi acoperite din bugetul de stat. Și asta în timp ce alte țări europene au deja capacități de reciclare funcționale și practici consolidate.
Nu înțelegem de ce blocați o investiție cu o durată de viață de peste 60 de ani, în favoarea unei logici care ar pune în competiție proiecte cu o durată de viață mult mai scurtă, de 10–15 ani. Responsabilitatea Ministerului Mediului este să asigure cadrul pentru dezvoltarea sustenabilă a acestor proiecte, nu să le împiedice, mai ales atunci când ele aduc beneficii pe termen lung pentru securitatea energetică a României.
Doamna ministru probabil vrea ca România să devină dependentă de infrastructura altor state membre și ca banii românilor să plece din nou în afară, în loc să fie investiți aici, în economia noastră și în protecția mediului nostru?
Adevărata tranziție verde despre care ne vorbesc reprezentanții USR nu înseamnă doar instalarea de panouri sau finalizarea unor hidrocentrale. Înseamnă, înainte de toate, responsabilitatea de a gestiona corect sfârșitul de viață al acestor tehnologii.
În afară de blocarea unor proiecte și documente cu care personal nu este de acord doamna ministru și colegii domniei sale, ce măsuri concrete a adoptat pentru protecția mediului de când conduce Ministerul Mediului? Nu mă refer la avize întârziate sau ședințe amânate, ci la un program, o strategie, un proiect real.
România nu are nevoie de blocaje birocratice, ci de viziune, curaj și soluții. Țara noastră are nevoie de un Minister al Mediului care să privească înainte și să pregătească terenul pentru provocările de mâine, nu să întârzie investițiile aprobate deja la cel mai înalt nivel.
Comments are closed