Datele INS din trimestrul II 2025 sunt revoltătoare: numai 63,3% dintre românii apți de muncă (între 15-64 ani) sunt angajați. Restul zeci de procente? Şomeri sau plecați din țară.
Aceasta este consecința directă a unei politici economice falimentare: în loc să creeze oportunități, acest guvern importă angajați din afară pentru zonele deficitare, subminându-și propriii cetățeni care au rămas aici dar nu-și găsesc un loc de muncă decent. Și pe lângă asta, diaspora se extinde — românii pleacă în mase, iar statul îi înlocuiește cu forță de muncă ieftină, asiatică sau altfel, prefăcându-se că soluționează problema.
Avem rată mică de ocupare, avem tineri fără perspective (rata tinerilor angajați este în jur de 18-19%), avem comunități rurale unde femeile nu au acces la locuri de muncă decente… și totuși guvernul preferă să ofere „reforme” care taxeză vieți, în loc să stimuleze economia reală și antreprenoriatul local.
Este intolerabil ca România să devină paradis fiscal pentru importuri de muncă, în timp ce românii buni stau pe margine. Statul trebuie să ofere mai mult decât promisiuni: să creeze locuri de muncă acasă, să stimuleze IMM-urile românești, să sprijine formarea profesională, să revină la principii de justă recompensare, nu să rărească speranța în țara asta.
Românii merită un stat care îi valorizează, nu care îi înlocuiește sau îi lasă abandonați.
Comments are closed