Adresată:
Domnului Daniel DAVID, Ministrul Educației si Cercetării
De către: Deputat Nicolae MÎNDRESCU
Circumscripția electorală: Nr. 40 Vâlcea
Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 17.09.2025
Interpelare: Impactul negativ al măsurilor adoptate în învățământul preuniversitar la începutul anului școlar 2025–2026 asupra cadrelor didactice și calității actului educațional
Domnule Ministru,
În contextul începutului anului școlar 2025–2026, au fost introduse o serie de măsuri cu caracter administrativ și organizatoric, precum: creșterea normei didactice la 20 ore/săptămână, comasarea și reorganizarea unităților de învățământ preuniversitar, creșterea numărului minim de elevi per clasă, reducerea anumitor tipuri de burse, precum și restructurarea rețelei școlare fără asigurarea resurselor materiale și umane necesare.
Aceste măsuri au generat un val de nemulțumiri și proteste din partea cadrelor didactice, care semnalează un impact socio-profesional sever, dar și o scădere vizibilă a calității actului educațional, după cum urmează:
- Suprasolicitarea cadrelor didactice, prin creșterea normei frontale de predare și reducerea timpului pentru activități de pregătire, consiliere și evaluare individualizată;
- Instabilitatea locurilor de muncă, cauzată de comasarea școlilor și pierderea personalității juridice a unor unități, ceea ce conduce la reducerea numărului de posturi și la forțarea navetei;
- Suprapopularea claselor, cu efecte directe asupra capacității de a oferi sprijin individual elevilor și asupra gestionării procesului didactic;
- Introducerea predării la simultan, în special în școlile din mediul rural, unde profesorii sunt obligați să lucreze cu două-trei clase diferite în același timp — o situație dezastruoasă pentru calitatea actului educațional, care afectează grav atât performanțele elevilor, cât și sănătatea psihică și profesională a cadrelor didactice;
- Lipsa corelării măsurilor cu investiții reale în infrastructură, resurse și personal auxiliar, ceea ce duce la creșterea presiunii asupra profesorilor și scăderea atractivității profesiei didactice;
- Reducerea motivației elevilor prin diminuarea sau eliminarea unor burse de performanță și merit, accentuând polarizarea socială și lipsa competiției constructive;
- Lipsa de consultare reală a corpului profesoral și a sindicatelor în procesul decizional, generând sentimentul că măsurile au fost impuse unilateral, fără dialog și fără analiză de impact.
Mai mult, trebuie subliniat că meseria de profesor este tot mai des luată în derizoriu, iar remunerația per oră a unui profesor care și-a dedicat și își dedică o mare parte din viață formării profesionale este mai mică decât cea a unui muncitor necalificat.
Prin creșterea normei didactice, numeroși profesori sunt forțați să parcurgă navete lungi, chiar și în cadrul aceleiași zile, între școli diferite, pentru a-și putea completa norma.Această situație afectează grav actul educațional, întrucât timpul consumat pe drum este sustras din cel necesar pregătirii lecțiilor și consilierii elevilor, iar costurile navetei sunt acoperite derizoriu, împovărând suplimentar bugetul personal al cadrelor didactice și accentuând sentimentul de lipsă de respect față de această profesie esențială.
Totodată, din cauza reducerii numărului de posturi și a presiunii de a-și completa norma, mulți profesori sunt nevoiți să predea mai multe discipline, uneori în afara specializării lor, fapt care duce inevitabil la scăderea calității educației oferite elevilor și compromite pregătirea riguroasă pe care aceștia o merită. În paralel, participarea profesorilor la comisiile și structurile de lucru din școli a rămas o responsabilitate obligatorie, dar neremunerată, consumând un volum considerabil de timp și energie, fără a fi recunoscută financiar sau compensată prin reducerea sarcinilor didactice, ceea ce sporește presiunea și demotivarea corpului profesoral.
De asemenea, este esențial să se recunoască faptul că pentru fiecare oră efectivă de predare, un profesor muncește de fapt de mai multe ori mai mult: trebuie să pregătească și să adapteze conținuturile, să elaboreze planificări anuale, planuri de lecții, să corecteze teste și portofolii, să conceapă planuri remediale, să aplice strategii de predare diferențiată și să întocmească sute de pagini de documente pentru sarcinile birocratice din comisii precum SCIM sau CEAC.
Astfel, în realitate, un cadru didactic muncește zilnic echivalentul a două norme legale de 8 ore, fără ca această muncă invizibilă, vitală pentru funcționarea școlii, să fie recunoscută sau recompensată.
Pe lângă suprasolicitarea fizică, se constată o creștere alarmantă a presiunii neuropsihice asupra cadrelor didactice, determinate să muncească constant peste norma legală, în condiții de stres ridicat și cu o lipsă totală de predictibilitate. Implicarea și performanța obținute în activități didactice, comisii, proiecte și programe extracurriculare nu sunt recompensate material, acestea depinzând exclusiv de dedicarea personală față de elevi și părinți.
În același timp, grila de salarizare rămâne profund injustă, recompensând aproape exclusiv vechimea, ci nu munca efectivă, competențele sau rezultatele. Astfel, există numeroși profesori cu vechime care beneficiază de salarii mari fără a se mai implica activ în viața școlii, în timp ce colegii tineri, care duc greul școlii prin multiple sarcini, comisii și proiecte, sunt plătiți modest doar pentru că nu au vechimea necesară, deși munca lor este mult mai consistentă.
Toate aceste măsuri nu reprezintă o veritabilă reformă educațională, ci doar o modalitate de reducere mascată a costurilor și a salariilor profesorilor, în detrimentul calității educației. Ele nu rezolvă problemele structurale ale sistemului, ci le amplifică,
transferând întreaga presiune pe umerii cadrelor didactice și generând o presiune neuropsihică uriașă asupra corpului profesoral, care lucrează sub amenințarea epuizării și demotivării totale.
În plus, aceste condiții precare și presiuni continue determină un fenomen extrem de îngrijorător:
- Scăderea rapidă a atractivității meseriei de profesor. Din ce în ce mai mulți profesori bine pregătiți iau în considerare părăsirea sistemului de învățământ, orientându-se către domenii mai bine plătite și mai stabile.
- Descurajarea generațiilor tinere. Absolvenții cu potențial și vocație nu mai percep cariera didactică drept o opțiune viabilă, ceea ce duce la o diminuare progresivă a procentului cadrelor didactice competente, dedicate și motivate.
Dacă acest trend nu este stopat, sistemul educațional va fi afectat pe termen lung de o lipsă acută de resurse umane calificate, cu efecte grave asupra calității educației și viitorului generațiilor de elevi.
Domnule Ministru,
În acest context, doresc să vă reamintesc cuvintele vizionare ale întemeietorului școlii moderne românești, Spiru Haret:
„Cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara.”
Aplicarea acestor măsuri, care reduc calitatea educației, demotivează dascălii și distrug încrederea tinerilor în profesia didactică, nu afectează doar prezentul școlii românești, ci compromite viitorul întregii societăți.
Având în vedere toate cele expuse, vă solicit, respectuos, următoarele:
1. Să prezentați analiza de impact socio-profesional și educațional realizată înainte de adoptarea acestor măsuri.
2. Să precizați, punctual, ce măsuri compensatorii sunt prevăzute pentru a preveni suprasolicitarea cadrelor didactice și scăderea calității predării pentru problemele semnalate.
3. Să comunicați lista unităților de învățământ din fiecare județ, inclusiv cele din mediul rural, care își pierd personalitatea juridică sau care sunt vizate de comasări.
4. Să transmiteți când veți iniția un dialog real și transparent cu organizațiile sindicale și cu personalul din învățământ pentru revizuirea urgentă a acestor măsuri, în vederea protejării interesului superior al elevilor și al dascălilor.
Vă solicit, în plus, să tratați cu maximă responsabilitate această situație și să dispuneți măsurile necesare pentru a corecta efectele negative deja produse.
Solicit răspuns în scris.
Comments are closed