“După trei decenii de experiență în mediul universitar românesc și internațional, am fost martoră la numeroase transformări ale sistemului educațional, însă puține dintre acestea au generat îngrijorări atât de profunde privind viitorul educației superioare în țara noastră precum recentele măsuri de austeritate impuse de Guvernul Bolojan. Recentele modificări aduse sistemului de burse studențești reprezintă o decizie de politică educațională care merită o analiză temeinică, atât din perspectiva consecințelor pedagogice, cât și din cea a principiilor fundamentale ale unei societăți democratice.
Dimensiunea educațională a măsurilor adoptate
În calitate de profesor cu experiență de predare de peste 30 de ani în sistemul universitar, observ că eliminarea burselor pe perioada vacanțelor reflectă o înțelegere superficială a realității studențești contemporane. Studenții de astăzi nu încetează să aibă obligații financiare în perioadele de întrerupere a cursurilor – chiria, utilitățile și alte cheltuieli de subzistență continuă să existe. Mai mult, mulți dintre aceștia folosesc vacanțele pentru practici profesionale, cercetare sau pregătire suplimentară, activități care contribuie direct la formarea lor academică.
Din perspectiva echității educaționale, excluderea studenților de la secțiile cu taxă din sistemul de burse reprezintă o măsură care contravine principiilor meritocratice. Un student cu performanțe academice excepționale ar trebui să beneficieze de recunoașterea eforturilor sale, indiferent de statutul financiar al familiei.
Această abordare perpetuează inegalitățile sociale existente și transformă educația superioară într-un privilegiu economic, nu într-o oportunitate bazată pe merit.
Implicațiile pentru capitalul uman național
Din punct de vedere strategic, România se confruntă cu provocări demografice și economice care necesită investiții susținute în educație. Experiența mea de peste trei decenii în mediul academic mă îndreptățește să afirm că orice măsură care descurajează accesul la educația superioară sau care determină abandonul studiilor reprezintă o pierdere de capital uman pe termen lung.
Calculele economice pe termen scurt, deși justificate prin necesitatea echilibrării bugetare, ignoră costurile sociale și economice pe termen lung. Un tânăr care abandonează studiile din motive financiare nu doar că își diminuează propriile perspective de dezvoltare profesională, dar reduce și potențialul contributiv la economia națională pe întreaga durată a carierei sale.
O perspectivă conservatoare asupra priorităților naționale
Dintr-o perspectivă conservatoare autentică, protecția și dezvoltarea tineretului reprezintă fundația oricărei națiuni prospere. Valorile tradiționale pe care le apărăm – familia, comunitatea, țara – nu pot fi menținute și dezvoltate fără investiții consecvente în educația generațiilor viitoare.
Este paradoxal ca într-o perioadă în care România pierde anual zeci de mii de tineri prin emigrare, să adoptăm măsuri care vor accelera acest exod. Patriotismul autentic presupune crearea condițiilor pentru ca tineretul să își poată dezvolta potențialul în țară, nu măsuri care îi împing către alternative externe.
Din punct de vedere al responsabilității guvernării, observăm o discrepanță între retorica privind importanța educației și măsurile concrete adoptate. O guvernare responsabilă ar trebui să identifice economii prin eliminarea cheltuielilor improductive din aparatul administrativ, nu prin reducerea investițiilor în viitorul național.
Consecințe structurale asupra societății românești
Impactul acestor măsuri transcende sfera educațională și se extinde asupra coeziunii sociale și a competitivității naționale.
Într-o economie globalizată bazată pe cunoaștere, țările care nu investesc în educația tinerilor săi riscă să devină irelevante pe termen lung!
Mai mult, aceste politici riscă să accentueze polarizarea socială, creând o societate în care educația superioară devine din ce în ce mai mult un privilegiu de clasă. Acest lucru contravine principiilor unei societăți democratice și meritocratice, în care mobilitatea socială să fie determinată de talent și dedicare, nu de resurse financiare.
Recomandări pentru o abordare echilibrată
O analiză obiectivă a situației ar trebui să conducă la identificarea unor soluții care să concilieze necesitatea disciplinei bugetare cu imperativul investiției în educație. Propun următoarele direcții de acțiune:
• Reevaluarea priorităților bugetare prin identificarea unor economii din sectoare cu impact mai redus asupra dezvoltării pe termen lung;
• Revizuirea criteriilor de acordare a burselor pentru a optimiza eficiența acestora, păstrând în același timp principiile de echitate și merit;
• Dezvoltarea unor mecanisme alternative de sprijin financiar pentru studenți, inclusiv prin parteneriate cu sectorul privat;
• Implementarea unei abordări graduale a oricăror modificări, pentru a permite adaptarea studenților la noile condiții.
Concluzie
Deși înțeleg necesitatea măsurilor de echilibrare bugetară, consider că modalitatea de implementare a acestor modificări în sistemul de burse studențești nu reflectă o viziune strategică asupra rolului educației în dezvoltarea națională. O societate care aspiră să prospere pe termen lung trebuie să identifice și să implementeze strategii eficiente de investire în capitalul său uman tânăr, nu să adopte politici care îl descurajează sau îl îndepărtează.
Experiența mea profesională de peste trei decenii în învățământul superior, atât în România, cât și în străinătate, îmi conferă perspectiva necesară pentru a evalua această provocare complexă. Cei 30 de ani de activitate didactică universitară ca profesor premiat, inclusiv 15 ani de predare a limbii engleze la nivel universitar în Statele Unite ale Americii, mi-au permis să înțeleg dinamica sistemelor educaționale din perspective comparative.
Funcțiile de conducere pe care le-am exercitat – decan, prorector pentru relații internaționale, președinte de senat universitar – mi-au oferit înțelegerea proceselor decizionale strategice din învățământul superior. Experiența acumulată în sistemul preuniversitar românesc, coroborată cu formarea mea specializată în psihologie educațională, pedagogie școlară, management și leadership universitar, constituie fundamentul unei viziuni comprehensive asupra provocărilor educaționale contemporane.
Din această perspectivă profesională și academică, sunt convinsă că viitorul României depinde în mod decisiv de capacitatea noastră colectivă de a forma, dezvolta și reține tineretul talentat. Aceasta reprezintă o responsabilitate strategică care transcende calculele bugetare restrictive pe termen scurt și care definește, în ultimă instanță, caracterul moral și viziunea de dezvoltare a unei națiuni.
Investiția în educația și dezvoltarea tinerilor nu este doar o necesitate economică, ci un imperativ civilizațional care determină competitivitatea și coeziunea socială pe termen lung”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.
Comments are closed