Adresată de către domnul senator Sorin Lavric în ședința Senatului din data de 14.04.2021.
Stimată doamnă președinte Anca Dragu,
Stimați colegi,
Printre numele cu răsunet martiric cărora regimul comunist le-a frânt destinul, cel al lui Vasile Aftenie ocupă un loc aparte. Dintre cei șapte episcopi greco-catolici care au refuzat lepădarea de Roma, Vasile Aftenie a murit primul, dar nu oricum, ci torturat în beciurile Ministerului de Interne din București.
Când a fost arestat, în 28 octombrie 1948, avea rangul de episcop vicar al Bucureștiului. În plus, în ochii bolșevicilor, Vasile Aftenie era considerat veriga slabă, un ins cu voință debilă, predispus să cedeze în condiții de supliciu. Era înalt, planturos și iubitor de viață, cu o înfățișare care nu sugera nimic dintr-o ființă ascetică. Părea o pradă sigură, de aici cruzimea cu care comuniștii l-au luat drept țintă, în speranța că va capitula repede.
Dar nu a fost să fie așa: Aftenie a înfruntat chinurile fără a se lepăda de credința greco-catolică, murind pe 10 mai 1950, la spitalul închisorii Văcărești, la vârsta de 51 de ani.
A fost îngropat în secret în cimitirul Bellu catolic, pe cruce apărându-i doar inițialele numelui, pentru ca lumea să nu știe cine zăcea acolo. În anul 2019, Aftenie a fost beatificat de Papa Francisc pe Câmpia Libertății de la Blaj, alături de ceilalți șase episcopi greco-catolici uciși “in odium fidei”, astfel numărul păstorilor martiri din România ridicându-se la unsprezece.
Român și deopotrivă creștin, Vasile Aftenie este un exemplu mirabil de cum poți, pierzându-ți viața, să îți câștigi sufletul. Cu asemenea model sub ochi, viața nu-ți mai pare a fi o aventură zadarnică. Sunt onorat să-i pronunț numele sub cupola Senatului României.
Vă mulțumesc,
Sorin Lavric, senator AUR
Nu există răspunsuri