Aelenei Dănuț – declarație politică – “Credinţa”

Domnul Dănuţ Aelenei:

“Credinţa”

Credinţa este un dar ceresc care vine de la Dumnezeu. Ea este o descoperire de la Părintele vieţii, cerându-ne să ascultăm de Dumnezeu.

Prin păcat, omul a nesocotit această perspectivă cerească de viaţă a credinţei.

Din nou, ea ne-a fost revelată prin Iisus Hristos, care ne-a spus: “Eu pentru aceasta am venit în lume ca să spun adevărul credinţei” (Ioan 18:37).

“Nimenea nu cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nimenea nu-L cunoaşte decât numai Fiul şi cel care va voi şi cel căruia va voi să-I descopere” (Matei 2:27).

“Că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 5:16).

Apostolul Pavel mărturiseşte: “Împreună cu El ne-a sculat şi ne-a făcut să şedem în cele cereşti într-u Iisus Hristos. Căci în har suntem mântuiţi prin credinţă; şi aceasta nu e de la noi, ci e darul lui Dumnezeu”(Efeseni 2:6-8).

Prin credinţa aceasta coborâtă din ceruri de la Dumnezeu, noi am dobândit legătura religiei cu Părintele vieţii din ceruri, precum spune Sfântul Apostol Iacov. “Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminii” (Iacov 1:17).

Înţelepciunea Raţiunii Divine a revelat raţiunii oamenilor “Toată Scriptura care este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre deprinderea cea întru dreptate. Astfel omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru tot lucrul bun” (II Timotei 3:16-17).

“Şi am ajuns ca prin credinţă să nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice” (II Corinteni 4:18).

Astfel, noi am ajuns să înţelegem că lumea a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu, “astfel cele ce se văd nu au fost făcute din nimic din cele ce se văd” (Evrei 11:13). Şi aşa “totul întru toate” este Dumnezeu, întru început, în prezent şi în viitor.

Noi, oamenii, prin harul credinţei, ajungem să ne împărtăşim de cele sfinte şi dumnezeieşti puteri, credinţa revărsând în noi tăria de mari înfăptuiri miraculoase.

Însuşi Iisus Hristos a spus: “De veţi avea credinţă puteţi muta şi munţii din loc. Căci toate sunt cu putinţă celui ce crede”(Marcu 9:25). Cei ce cred ajung să fie “fii ai luminii” (Efeseni 5:8).

Credinţa aduce în viaţa noastră o mare transformare divină. Pentru noi ştiut este că “fără de credinţă este cu neputinţă a plăcea lui Dumnezeu” (Evrei 2:6). Sfântul Apostol Pavel o mărturiseşte “Viaţa mea în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Filipeni 1:21).

Viaţa noastră este în Dumnezeu, care este pentru noi calea vieţii în care ajungem ca să înfăptuim cele ce credem. Toate cele ce le facem le înfăptuim în prezenţa lui Dumnezeu. Însuşi Domnul a spus: “Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20). El este în noi şi cu noi, ca să înfăptuim cele ale credinţei.

În Sfintele Biserici pe care El le-a întemeiat Iisus Hristos ne primeşte în Taina Sfântului Botez, în numele Sfintei Treimi, care ne dă har şi putere de a ne păstra această credinţă. Şi în Sfintele Sale locaşuri ne dă împărtăşirea cu Sfântul Său Trup şi Sfântul Său Sânge.

Prin Sfintele Scripturi, pe care le auzim în Sfintele Biserici, noi primim Euharisia împărtăşirii cu înţelepciunea lui Dumnezeu. De aceea, pentru cine intră în locaşul sui Dumnezeu, ne cere să “lepădăm toată grija cea lumească la pragurile Bisericii…” şi să avem acest crez în mărturisire: “În lumina Ta, Doamne, noi vedem lumina” (Psalm 35:9).

Fericitul Augustin a avut acest crez în viaţă “Credo ut intelligam” – cred ca să înţeleg. Iar cei din Evul mediu spuneau: “intelligo ut credam” – înţeleg ca să cred.

Creştinii zilelor noastre, la sfârşitul Sfintei Liturghii, strigă cu bucurie: “Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel Ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit pe noi”.

Această credinţă cerească a fost binecuvântată de Iisus Hristos: “Credinţa ta ne-a mântuit!” – Pr. Dr. Vasile Vasilache, Arhimandrit Mitrofor.