Domnul Dan Tanasă:
Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.
Hristos a Înviat!
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Este momentul să cinstim, în Parlamentul României, memoria unui mare luptător pentru dreptate, a unui mare prieten al românilor din anii grei ai Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania, intelectualul sas Stephan Ludwig Roth, martir al idealurilor de libertate ale românilor, saşilor şi maghiarilor cinstiţi care au suferit atâtea secole de tiranie din partea constituţiilor medievale de până la acel moment sublim pe care-l trăia Europa, cel al “primăverii popoarelor”.
Stephan Ludwig Roth s-a născut în anul 1796, la Mediaş, şi i-au fost sfârşite zilele pe Cetăţuia Clujului, la 11 mai 1849, prin împuşcare, fiindu-i înscenată vinovăţia de “trădare” de către tribunalul de sânge al reacţiunii nobiliare din Cluj, la ordinul lui Kossuth, cel vinovat de războiul civil şi de atrocităţile contra românilor din Transilvania.
Pentru noi, românii, Stephan Ludwig Roth reprezintă una dintre cele mai luminoase personalităţi ale Revoluţiei paşoptiste din Transilvania, al cărui spirit deschis şi vizionar s-a afirmat încă din 1842, când Dieta Transilvaniei, formată în majoritate din aristocraţia maghiară, voia să impună limba maghiară în locul limbii latine ca limbă oficială în Transilvania. S-a ridicat atunci această mare conştiinţă a epocii, care a fost Stephan Ludwig Roth, şi în celebra sa broşură “Războiul limbilor în Transilvania” i-a replicat astfel Dietei: “Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a ţării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care “o înveţi singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii.
Şi chiar dacă nu ai dori să înveţi limba aceasta, o înmiită trebuinţă impune cunoştinţa (cunoaşterea) ei”.
Îl găsim apoi pe Stephan Ludwig Roth, alături de români, la Marea Adunare populară românească din 3-15 mai 1848, la Blaj, scriind, cu simpatie, despre doleanţele românilor într-o publicaţie săsească de epocă.
A fost prieten cu protopopul român Ştefan Moldovan al Mediaşului, a corespondat cu marele gazetar George Bariţiu, a luptat pentru frăţie, egalitate în drepturi, desfiinţarea iobăgiei, fără răscumpărarea plătită de ţărani, fără jafuri şi spânzurători de care era plină atunci Transilvania.
În ianuarie 1849, Roth se întoarce la Moşna, după moartea soţiei, având promisiunea de amnistie de la generalul revoluţionar Józef Bem. Însă Kossuth Lajos, împreună cu comisarul său Ladislau Csányi, neţinând cont de aceasta, îl arestează pe 21 aprilie 1849, Roth fiind condamnat la moarte, prin împuşcare, de către “tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj pentru “înaltă trădare”. Roth avea cinci copii minori. Sentinţa a fost executată la trei ore după pronunţare.
Pentru istoria Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania, numele lui Stephan Ludwig Roth rămâne de-a pururi un simbol al curajului în afirmarea dreptăţii şi libertăţii umane contra întunecatelor legiuiri feudale, contra şovinismului şi intoleranţei etnice.
Dan Tanasă, deputat AUR, Mureş.
Nu există răspunsuri