Domnul Georgel Badiu:
“Dezinteres sau crimă?”
În fiecare zi, în jurul nostru au loc drame şi mor oameni, deşi nu este mâna lui Dumnezeu, ci este nepăsarea şi ignoranţa unor semeni de-ai noştri. Mor oameni în spitale infestate de bacterii, în incendii la care se intervine ca în anii ’50 ori în accidente datorate unei infrastructuri jalnice şi absolut criminale.
Instituţiile statului care ar trebui să ne apere, de fapt, ne persiflează, ne ignoră, manipulând faptele, făcându-i scăpaţi pe cei vinovaţi şi arătând cu degetul spre victimă, acuzator. Ce mai contează adevărul?
După 25 de ani de muncă într-un sistem de la care m-am aşteptat să scoată adevărul la liman, trebuie să constat, uimit, că toate lecţiile din tacticile de manipulare şi diversiune sunt aplicate în România, fără ca sistemul în care mi-am pus speranţele să reacţioneze în vreun fel. Oamenii corecţi şi bine intenţionaţi sunt huliţi şi ponegriţi, în timp ce slujitorii răului sunt prezentaţi ca salvatorii naţiei, toate acestea în dispreţ faţă de adevăr.
Recunosc că nu mă aşteptam la această dimensiune a minciunii. Minciuni în campania electorală despre mierea care va curge după, minciuni postelectorale despre cât de săraci suntem din cauza “ălorlalţi”, minciuni despre pretinsa opoziţie a partidelor care nu-s “la ciolan”. Un neadevăr grotesc generalizat, dar frumos ambalat în hainele unor promisiuni deşarte.
De 31 de ani suntem trataţi cu vorbe goale, manipulări, ipocrizii, aranjamente financiare nenumărate, doar-doar ar părea academic limbajul incoerent şi nesimţit al minciunii!
Adevărul este că în România nimănui nu-i pasă de copiii abandonaţi, de românul sărac, de cel bolnav, de toţi aceşti oameni ce sunt condamnaţi la un drum la capătul căruia nu se întrevede nici măcar un simulacru de luminiţă. Inteligenţă artificială, digitalizare, educaţie online… Vorbe şi deziderate frumoase, care sună a science fiction în contextul necazurilor românului obişnuit. Cum putem măcar să ne imaginăm că mergem mai departe pe calea unei dezvoltări spectaculoase, lăsând în urmă atâţia semeni sărmani sau bolnavi ce mor cu zile, suflete şi conştiinţe care se pierd doar pentru că unii care împart pâinea îi uită la poarta istoriei?
Cine are acest drept, domnilor? A împuternicit Dumnezeu pe cineva să piardă aceste suflete? Putem oare să depăşim limita acestei supraevaluate păreri a unora despre ei înşişi, să ne gândim la cei din rândul cărora am plecat?
Este de datoria noastră, a tuturor, să facem ceea ce trebuie pentru a acorda fiecărui român şansa la o existenţă decentă, şansa la sănătate, la educaţie. Politrucii care se opun acestui proces nu au ce căuta în Parlament, Guvern şi celelalte instituţii publice din România.
Apropo de politrucii “politologi” de partid, norocul unora că ale lor partide au luat naştere în 1990, iar presa “doctă” nu se oboseşte să-i întrebe de ideologii şi doctrine, ci îi susţine mediatic la guvernare, în schimbul unor subvenţii de zeci de milioane de euro. Dar chiar aşa, domnilor “politologi”, ce ideologii mai aveţi?
Cât despre noi, nu ne purtaţi de grijă. Noi suntem români.
Deputat AUR de Vrancea, Badiu Georgel.
Nu există răspunsuri