Adresată de către domnul senator Sorin Lavric în ședința Senatului din data de 31.03.2021.
Stimată doamnă președinte Anca Dragu,
Stimați colegi,
Nicolae Steinhardt s-a născut pe 29 iulie 1912 și a absolvit Facultatea de Drept și Litere din București.
Coleg de generație cu Noica, Eliade și Cioran, pe care de altminteri i-a imitat în cheie parodică, într-un volum celebru în epocă, Steinhardt a fost un fin comentator al culturii interbelice.
În acei ani, nici un ochi, oricât de înzestrat ar fi fost cu virtuți anticipatoare, nu ar fi putut să-i prevadă schimbarea de destin.
Arestat în 1959, în lotul Noica-Pillat, Steinhardt va fi condamnat la 12 ani de închisoare. Dar infernul în care avea să nimerească, în loc să-l ruineze sufletește, îl va ridica pe culmea exaltării mistice.
Mai precis, în 1960, în mizeria hrubelor de la închisoarea Jilava, Steinhardt va trăi revelația convertirii la credința în Hristos. Mai mult, în ziua de 15 martie a aceluiași an, va fi botezat de ieromonahul basarabean Mina Dobzeu, în prezența a doi preoți romano-catolici, doi preoți uniți și unul protestant.
După eliberare, va fi tuns în monahism, retrăgându-se la mănăstirea Rohia.
Memoriile lui de închisoare, publicate sub titlul Jurnalul fericirii, sunt o mărturie unică despre puterea de transfigurare a credinței creștine.
Expresie teribilă a metanoiei cristice, jurnalul face cât zece tratate de teologie. Din paginile lui răzbate un fior atât de copleșitor, încât, sub unghi misionar, volumul se numără printre cele mai convingătoare pledoarii făcute vreodată religiei lui Hristos.
Sunt onorat că îi pot pronunța numele sub cupola Senatului României.
Sorin Lavric, senator Alianța pentru Unirea Românilor
Nu există răspunsuri