Adresată de către senator: Sorin Lavric
Circumscripția electorală: nr. 29 – Neamț
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Senatului din data de: 26.02.2025
Titlul declarației politice: Deținutul politic Traian Marinescu
S-a născut pe 26 aprilie 1923 în localitatea Izvoarele (județul Dâmbovița). În anul 1946 Traian Marinescu, zis Geagu, era student la Academia Comercială din București. Era un tânăr înalt, voinic, iubitor de sporturi. Se spune că ar fi fost chemat la Bucureşti de comunişti şi că Ana Pauker i-ar fi propus să se alăture cauzei lor. A refuzat, preferând să sprijine Partidul Naţional Ţărănesc, care, în acel moment, era forţa politică în care românii credeau cel mai mult.
Alegerile parlamentare, marcate de abuzurile comuniştilor, au avut loc pe 19 noiembrie 1946. Comuniștii au falsificat fără ruşine rezultatele cu sprijinul armatei de ocupaţie sovietică. Puţine au fost localitățile unde forţele opoziţiei au reuşit să dea peste cap asemenea abuzuri, una dintre ele fiind comuna Izvoarele. Eroul acestei isprăvi a fost tocmai studentul Traian Marinescu.
Văzând comportamentul intolerabil al ciracilor comunişti, Traian Marinescu, a pătruns cu mitraliera în secţia de vot, a scos urnele în curte şi le-a incendiat. A fost singurul mod în care a putut protesta împotriva falsificării alegerilor. Din acest motiv, în comuna Izvoarele din județul Dâmbovița, comuniștii au fost nevoiți să repete alegerile, permițând până și prezența observatorilor americani. Așa se face că prefectul Gogu Popescu, viitor general de Securitate, a suferit o ruşine pe care nu avea să i-o ierte lui Marinescu niciodată.
Din acel moment, Traian Marinescu (Geagu) a fost dat în urmărire generală, fiind căutat de organele Siguranţei (preschimbate în 1948 în Securitatea statului). Fugar, el a intrat în grupul de rezistenţă armată condus de colonelul Arsenescu (în zona Muntelui Roşu din Masivul Ciucaș). Deși la început l-a respins pe Traian Marinescu, colonelul Arsenescu a cedat insistențelor preotului Cotenescu, unchiul lui Geagu, primindu-l în cele din urmă în grup.
În ciuda ordinului prin care colonelul Arsenescu le ceruse partizanilor să rămână inactivi până în primăvară, Traian Marinescu (în iarna lui 1948-1949), ascuns fiind în satul Dragoslavele, va ceda dorului de casă părintească. A fost greșeala fatală a vieții lui. Chiar în satul natal a fost arestat de Securitate pe 19 martie 1949, fiind preluat de căpitanul Ion Cîrnu, venit anume de la penitenciarul Pitești. Traian Marinescu a fost dus la Regionala Securităţii din Piteşti, unde a fost torturat în mod cumplit, fără întrerupere, de bestiile căpitanului Cîrnu.
În final va ceda, deconspirând întreaga reţea de partizani închegată în jurul colonelului Arsenescu. În ziua de 4 februarie 1950, la ordinul căpitanului Cîrnu, securiştii îl duc pe Marinescu la marginea localităţii natale, Izvoarele, şi-l execută într-un simulacru de „fugă de sub escortă”, chiar dacă nefericitul avea lanţuri grele la mâini şi la picioare. Marinescu a fost înjunghiat cu baioneta și secerat cu 36 de gloanțe de pistol-mitralieră. Viața i-a fost curmată la vârsta de nici 27 de ani. Localnicii i-au ridicat în semn de prețuire un monument comemorativ chiar pe locul execuției. În același an, Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa nr. 478/11 mai 1950, emitea 37 de condamnări în cadrul lotului partizani.
Hainele purtate de Traian Marinescu (Geagu) în ziua execuţiei au fost păstrate de familie, fiind donate Memorialului Rezistenţei şi Victimelor Comunismului de la Sighet. Hainele poartă și astăzi urmele gloanțelor și baionetei.
Sunt onorat, ca sub cupola Senatului României, să evoc numele lui Traian Marinescu, erou fără putință de tăgadă și model de demnitate românească.
Cu respectul cuvenit
Senator AUR, Circumscripția Electorală 29, Neamț
Sorin LAVRIC
Comments are closed