Boris Volosatîi – întrebare către M.A.E. – Minoritatea națională română din Bosnia și Herțegovina și acțiunile statului român înrudit în sprijinul acestei minorități .

Adresată: Domnului Bogdan Lucian AURESCU, ministru al Afacerilor Externe

De către: Deputat Boris VOLOSATÎI, vicepreședinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării

Circumscripția: nr. 43 pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara graniţelor ţării

Data: 13/04/2023

Obiectul întrebării: Minoritatea națională română din Bosnia și Herțegovina și acțiunile statului român înrudit în sprijinul acestei minorități .

Stimate domnule ministru,

Bosnia și Herțegovina este singurul stat balcanic care a recunoscut oficial limba română printre limbile minoritare și regionale din cuprinsul său. Acest fapt s-a produs în anul 2011, când pentru Bosnia și Herțevobina a intrat în vigoare Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, aplicabilă pe sol bosniac următoarelor 15 limbi: albaneză, cehă, germană, maghiară, italiană, ladino (reto-romană), polonă, română, rromani, ruteană, slovacă, slovenă, turcă, ucraineană și idiș.

La 17 martie 2022 a fost făcut public Raportul Comitetului de experți prezentat Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei conform articolului 16 al Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, în care se cuprind multiple referințe la limba română ca limbă minoritară și regională din Bosnia și Herțegovina[1].

Informațiile cu privire la minoritatea națională și lingvistică română din Bosna și Herțegovona sunt destul de zgârcite.  Cunoaștem, de exemplu, că în Republica Srpska, entitate componentă a Bosniei și Herțegovina, românii sunt recunoscuți oficial drept una din cele 16 minorități naționale din această entitate. De asemenea, unele surse indică faptul că o prezență activă a comunității românești din Republica Srpska este atestată în satul Ostružnja Gornja, comuna (obștina) Stanari (Stânari), regiunea Doboj (Dăboi), unde există peste 350 de români care formează 53 de familii. Pe plan asociativ există o Asociație a Românilor ”Ostružnja” din Dăboi – Udruženje Rumuna ”Ostružnja” Doboj (nr. de identificare: 4403553590002, certificat de înregistrare: F1-12-000 088), înființată de primul ei președinte, Stanko Marinković, și admisă în legalitate la 4 februarie 2013.

Minoritatea națională română este reprezentată în Consiliului Minorităților Naționale și Uniunea Minorităților Naționale din Republica Srpska de către doamna Silvija Vujović, al cărei actual mandat a început în anul 2020.

Nu dispunem de informații privind existența unor instituții de învățământ sau culturale (grădiniță, creșă, școală, bibliotecă, cămin cultural etc.) sau religioase (biserică, casă de rugăciune etc.) în limba română în această localitate sau în alte localități.

Acești români sunt considerați înrudiți cu un alt grup etnic, cel al caravlahilor din Bosnia și Herțegovina. Caravlahii sunt un grup etnic de origine română, parțial slavizat lingvistic, dar care păstrează o serie de caracteristici românești. Populația caravlahă a lăsat urme adânci în istoria și cultura Bosniei și Herțegovina.

Există totodată grupuri de persoane vorbitoare de limbă română (graiuri muntenești și oltenești) care se identifică de asemenea drept caravlahi. Indiferent de originea lor etnică, aceștia sunt purtători ai limbii române și, în sensul legii nr. 299/2007, aparțin filonului lingvistic și cultural românesc. Acești români au fost cartografiați în secolul XIX și erau atestați, ca majoritari, în cel puțin 19 localități[2]. Nu dispunem de cifre actualizate privind această categorie de vorbitori nativi de română.

Pe pagina de internet a Ambasadei României la Sarajevo nu găsim niciun fel de informații cu privire la minoritatea națională română din această țară, ci doar referințe la unii cetățeni români prezenți temporar în Bosnia și Herțegovina[3].

Cât privește cadrul bilateral româno-bosniac, subliniem faptul că este în vigoare Acordul de cooperare culturală între Guvernul României şi Consiliul de Miniștri al Bosniei și Herțegovina, semnat între ambasadorul român la Sarajevo şi ministrul Afacerilor Civile al Bosniei și Herțegovina, semnat la Sarajevo, 26 octombrie 2010. Din păcate, acest Acord nu face expres referire la minoritatea română din Bosnia și Herțegovina.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți:

1. Motivele temeinice pentru care pe pagina de internet a Ambasadei României la Sarajevo nu se cuprind date despre minoritatea națională română din Bosnia și Herțegovina, despre reprezentarea acesteia în Consiliului Minorităților Naționale și Uniunea Minorităților Naționale, despre Asociația Românilor ”Ostružnja” sau despre faptul că limba română este recunoscută oficial, prin lege, drept limbă minoritară și regională. În cazul în care asemenea motive nu există, vă rugăm să ne comunicați în ce termen situația va fi remediată, iar informațiile corespunzătoare – postate pe pagina oficială de internet a misiunii noastre diplomatice.

• O informație cât mai completă posibil, furnizată de către Ambasada României la Sarajevo, privind situația actuală și necesitățile cultural-lingvistice ale persoanelor aparținând minorității naționale române, diasporei române și filonului cultural și lingvistic românesc din Bosnia și Herțegovina (statistici oficiale și/sau estimative, organizare comunitară, instituții/așezăminte naționale, culturale, religioase, cooperarea cu entități din România prin acorduri de înfrățire și parteneriat administrativ, cadru legislativ și normativ etc.), precum și potențialul de cooperare româno-bosniacă în beneficiul românilor din această țară. Rugăm să specificați câte acțiuni proprii au avut MAE și Ambasada României la Sarajevo în beneficiul minorității române din Bosnia și Herțegovina.

• Cum a fost pus în aplicare, din 2010 până în prezent, Acordul de cooperare culturală între Guvernul României și Consiliul de Miniștri al Bosniei și Herțegovina și dacă această cooperare a vizat vreodată minoritatea națională română din Bosnia și Herțegovina, diaspora română și persoanele aparținând filonului cultural și lingvistic românesc din această țară. Vă rugăm să defalcați activitățile respective pe fiecare an al perioadei 2010-2023.

[1] https://rm.coe.int/bosniaherzegovinaecrml3-fr/1680a6e553

[2] Annemarie Sorescu-Marinković, ”Lăzăriţa la karavlahii din Bosnia şi Herţegovina. Avatarurile unui ritual” în culegerea ”Populații și patrimoniul imaterial euroregional. De la stratul cultural profund la tradiții vii”, Editura Etnologică, București, 2015: ”La începutul secolului trecut, conform încercării de cartografiere a aşezărilor de karavlahi din nordul Bosniei făcută de Teodor Filipescu, existau 19 astfel de localităţi, unele greu de identificat astăzi, la mai mult de un secol distanţă.”

[3] Despre comunitatea românească ”Conform datelor furnizate de autorităţile locale şi a evaluărilor Misiunii cu privire la comunitatea românească din Bosnia şi Herţegovina (BiH), în această ţară se află cca. 100-150 persoane, în marea lor majoritate femei căsătorite cu cetăţeni BiH. În plus, există contingentul românesc al EUFOR, în Baza Butmir şi la Casele LOT EUFOR.

România, cu cei 39 militari prezenţi în cadrul EUFOR se află pe locul cinci în rândul ţărilor contributoare cu trupe în BiH. Contingentul român desfăşoară o gamă variată de misiuni, în funcţie de poziţiile pe care le ocupă în cadrul comandamentului Forţei EUFOR. La Banja Luka şi Cazin, în cadrul LOT-urilor prezente în aceste oraşe, militarii români constituie interfaţa între autorităţile locale şi conducerea EUFOR. Nu în ultimul rând, trebuie menţionaţi experţii pe probleme de aviaţie, care asigură consultanţă pentru Fortele Armate ale BiH. Activitatea militarilor români este apreciată laudativ de la cel mai înalt nivel al EUFOR şi al Ministerului Apărării din BiH.

Comunitatea românească din BiH conţine însă şi aşa numita categorie de „expaţi”, respectiv cetăţeni români angajaţi permanent sau colaboratori temporari ai unor organizaţii internaţionale de renume, (UNDP, Consiliul Europei, OSCE).

Nu există însă forme de organizare politico-administrativă ale românilor prezenţi în BiH, asociaţii ale comunităţii sau mijloace de comunicare media”.