În România anului 2026, nu mai vorbim doar despre lipsa investițiilor în sănătate. Vorbim despre o problemă și mai gravă: lipsa oamenilor care să lucreze în spitale.
În județul Bistrița-Năsăud, ca în multe alte județe ale țării, tot mai mulți medici tineri aleg să plece către marile centre universitare sau către sistemele medicale din străinătate. Nu pentru că nu și-ar dori să își exercite profesia aproape de comunitățile din care provin, ci pentru că statul român nu le oferă suficiente motive să rămână.
Ani la rând am auzit promisiuni despre reforme, despre modernizarea sistemului și despre atragerea specialiștilor în zonele deficitare. Rezultatul îl vedem astăzi: spitale care se confruntă cu deficit de personal, concursuri la care nu se prezintă candidați și pacienți care sunt nevoiți să parcurgă zeci sau chiar sute de kilometri pentru un consult de specialitate.
Guvernul vorbește despre statistici. Oamenii vorbesc despre realitate.
Realitatea este că multe comunități din România se întreabă cine le va trata peste cinci sau zece ani. Cine va fi medicul de gardă? Cine va asigura continuitatea unor specialități vitale? Cine va răspunde nevoilor unei populații tot mai îmbătrânite?
Din păcate, răspunsurile întârzie să apară.
Nu putem accepta existența unei Românii cu două viteze în sănătate: una a marilor centre universitare și alta a județelor care pierd constant resursă umană calificată.
Ministerul Sănătății trebuie să prezinte urgent o strategie națională de retenție a personalului medical. Avem nevoie de stimulente reale pentru medicii care aleg să profeseze în spitalele județene, de programe de locuințe de serviciu, de sprijin pentru dezvoltarea profesională și de investiții care să ofere condiții moderne de muncă.
În ultimii ani, autoritățile locale și conducerea spitalelor din județ au făcut eforturi importante pentru modernizarea infrastructurii medicale și pentru atragerea specialiștilor. Cu toate acestea, competiția cu marile centre universitare este una inegală. Un medic tânăr alege adesea Cluj-Napoca sau Târgu Mureș pentru oportunitățile profesionale, academice și de cercetare pe care acestea le oferă, iar spitalele din județele mai mici rămân în continuare în dificultate.
Fără medici nu există reformă. Fără medici nu există acces la sănătate. Fără medici, promisiunile guvernamentale rămân simple exerciții de imagine.
Pacienții din Bistrița-Năsăud și din întreaga Românie merită mai mult decât promisiuni. Merită șansa de a beneficia de servicii medicale de calitate, aproape de casă.
Iar această responsabilitate aparține în primul rând celor care guvernează.
Dacă nu acționăm acum, peste câțiva ani nu vom mai discuta despre modernizarea sistemului sanitar, ci despre incapacitatea acestuia de a asigura personalul necesar pentru funcționare. Întrebarea la care Guvernul trebuie să răspundă este simplă: cine va trata pacienții din Bistrița-Năsăud peste zece ani?
Comments are closed